23 de definiții pentru căldură

căldúră sf [At: COD. VOR. 96 / Pl: ~ri / E: ml *caldura] 1-2 Stare sau grad de încălzire a unui corp. 3 Fapt că un corp are o anumită temperatură. 4 Senzație produsă de corpurile calde (1). 5 (Îoc frig, răcoare) Temperatură ridicată. 6 (Fiz)Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferitele părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic. 7 (Fiz; pex) Parte a fizicii care studiază fenomenele termice. 8 (Îs) ~ specifică Căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. 9 (Îs) ~ animală Energie calorică rezultată în decursul metabolismului, pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 10 (Lpl) Timp călduros. 11 (Lpl) Vreme toridă. 12 (Șlp) Febră. 13 (Îe) A avea ~ la cap A aiura. 14 A intra în ~ A fi apucat. 15 (Fig) Ardoare. 16 Afecțiune. 17 (Lpl) Perioadă din ciclul sexual al animalelor în care femela manifestă dorința (naturală) de a se împerechea Si: rut.

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. (Mai ales la sg.) 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp (aer, pămînt etc.); temperatură ridicată. La căldură corpurile se dilată.Și e liniște pe dealuri... Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Era o căldură nesuferită în ziua aceea. VLAHUȚĂ, O. A. III Gerilă se întindea de căldură. CREANGĂ, P. 251 Lucea luna cu lumina Și soarele cu căldura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ (Poetic) Avea în glas căldura-amiezii; De viață mult îi era dor. PORUMBACU, A. 10. 4 ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. Au început căldurile. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. Căldură de evaporare. Căldură de dizolvare. Căldură specifică = cantitatea de căldură necesară pentru a ridica cu un grad temperatura unui gram dintr-un corp. Căldură animală V. animal2. Căldură atomică = produsul dintre greutatea atomică și căldura specifică a unui corp. ♦ (Mai ales la pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. Avea călduri și se întorcea cînd pe dreapta, cînd pe stînga. BASSARABESCU, V. 45. ♦ (Mai ales la pl.) Senzație de căldură care însoțește anumite stări emotive. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 128. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. Punea în toate... aceeași căldură a sufletului. IBRĂILEANU, A. 132. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet Și cu-a vorbelor căldură. COȘBUC, P. I 95. Pare că îl dojenește cînd șoptește cu căldură. EMINESCU, O. I 154. Ș-așa cînta cu căldură, De stă Oltul și nu cură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. 3. Fig. Afecțiune, amabilitate, prietenie. Multă căldură pentru Anculia nu simțeau în inimă. DUMITRIU, V. L. 33.

CĂLDÚRĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; temperatură ridicată. ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. ♦ (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.

căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri

căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri

CĂLDÚRĂ s. 1. cald. 2. (la pl.) v. caniculă. 3. (la pl.) v. febră.

CĂLDÚRĂ s. v. afecțiune, ardoare, avânt, bunăvoință, cordialitate, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, prietenie.

Căldură ≠ frig, răceală, răcoare

căldúră (căldúri), s. f.1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda.Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri).

CĂLDÚRĂ ~i f. 1) Stare de încălzire a unui corp. 2) Senzație produsă de corpurile calde. 3) Timp călduros. 4) fiz. Formă de mișcare a materiei, care se exprimă în calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatură ridicată a corpului; febră. 6) fig. Manifestare de entuziasm; înfocare; ardoare; patimă. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunăvoință, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. căldurii] /<lat. caldura

căldură f. 1. starea corpului cald și sensațiunea ce produce; 2. temperatura mai mult sau mai puțin ridicată a atmosferei; 3. fig. ardoare, zel mare: vorbește, se roagă cu multă căldură.

căldúră f., pl. ĭ (d. cald). Calitatea de a fi cald, cum e focu saŭ corpu omuluĭ în raport cu gheața. Fig. Ardoare: căldura lupteĭ. Afabilitate: a primi pe cineva cu căldură. A fi în căldurĭ (vorbind de vite), a fi în ardoare sexuală. V. călîŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CĂLDÚRĂ s. 1. cald. (Mor de ~.) 2. (la pl.) arșiță, caniculă, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoáre, (pop.) arsúră, vípie, (reg.) buhoáre, cócăt, crắpăt, năplăiálă, pî́clă, prepắt, prigoáre, puhăiálă, zăpúc, (prin Ban.) arsoáre, (Ban. și Transilv.) friptoáre, (prin Olt.) jápsă, (Ban.) pripeálă, (înv.) ars, prípec, (fig.) cuptór, jar. (~ zilelor de vară.) 3. (MED.; la pl.) febră, fierbințeală, friguri (pl.), temperatură, (pop.) árșiță, (reg.) năplăiálă, vípie, (înv.) aprinzeálă, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)

căldúră s. v. AFECȚIUNE. ARDOARE. AVÎNT. BUNĂVOINȚĂ. CORDIALITATE. ELAN. ENTUZIASM. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. PASIUNE. PATIMĂ. PORNIRE. PRIETENIE.

CĂLDURĂ. Subst. Căldură, căldurică (fam.), căldură tropicală, fierbințeală, soare, arșiță, strapaț (reg.), dogoare, dogoreală, caniculă, vipie (reg.), zăduf, zăpușeală, zăpuc (reg.), năplăială (reg.), văpaie (fig.), jar (fig.); năbușeală (pop.), nădușeală, înădușeală (reg.), toropeală, năduf (pop.). Termo- (termodinamică; termoelectricitate; termologie; termometru etc.). Adj. Cald, căldicel (dim.), căldișor, călduț, călduros, încins, fierbinte, fierbincior (pop.), dogoritor, aprins, arzător, canicular, torid (livr.), zăpușitor (pop.), zăpușit (pop.), înăbușitor, năbușitor (pop.), toropitor, sufocant (fig.), zădufos (rar); zăpușit (pop.), înăbușit, dogorît, bătut de soare, înfierbîntat, ars, pîrlit, toropit. Termo- (termogen; termodinamic; termostabil etc.). Termic. Vb. A fi cald, a se sufoca, a muri de căldură, a se topi de căldură, a fierbe, a arde, a fi lac de sudoare; a se încălzi, a se înfierbînta, a înăduși (reg.), a năduși (pop.), a dogorî,a pîrli, a pîrjoli. A încălzi, a zăpuși (pop.), a frige, a înfierbînta, a încinge, a arde, a văpăi (înv.). A termofica. V. fierbere, foc, recipient.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.

a fi în călduri expr. (pop.) 1. (d. mamiferele femele) a fi în perioada propice rutului. 2. (d. oameni) a se excita, a dori să facă dragoste.

a-l lua / a o lua cu călduri expr. (er., pop.) a se excita, a dori să facă dragoste

a-l trece / a o trece căldurile expr. (pop., er.) a se excita, a dori să facă dragoste.

căldură, călduri s. f. (intl.) buzunarul interior al unui sacou, palton etc.

prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste.

Intrare: căldură
căldură substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căldu căldura
plural călduri căldurile
genitiv-dativ singular călduri căldurii
plural călduri căldurilor
vocativ singular
plural