19 definiții pentru cârciogar cârciobar cârciocar corciogar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârciogár sm [At: ALECSANDRI, T. 840 / V: ~obár, ~cár, ~ciubár, cor~ / Pl: ~i / E: cârciog + -ar] (Reg) 1 Om căruia îi plac cearta, procesele. 2 Om care găsește o obiecție la orice Si: cârciobaș (1), cârciobov (1), cârcotaș. 3 (Înv) Apărător la judecătorii Si: cârciobaș (2), cârciobov (2).

CÂRCIOGÁR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s. m.] – Cârciog + suf. -ar.

CÂRCIOGÁR, cârciogari, s. m. (Reg.) Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș. [Var.: cârciocár, cârciobár, corciogár s. m.] – Cârciog + suf. -ar.

cârciobár sm vz cârciogar

cârciocár sm vz cârciogar

corciogár sm vz cârciogar

CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOBÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOCÁR s. m. v. cârciogar.

CÂRCIOCÁR s. m. v. cârciogar.

CORCIOGÁR s. m. v. cârciogar.

CORCIOGÁR s. m. v. cârciogar.

CÎRCIOCÁR s. m. v. cîrciogar.

CÎRCIOGÁR, cîrciogari, s. m. Om care caută cîrcioguri, ceartă; cîrcotaș. (în forma cîrciocar) Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840. – Variante: cîrciocár, corciogár, (CREANGĂ, A. 150) s. m.

CORCIOGÁR s. m. v. cîrciogar.

cârciocar m. cel ce caută subtilități advocățești: e cârciocar de frunte AL.

cîrcĭobár, -gár și -cár m. (d. cîrcĭob). Fam. Chițibușar, șicanator. Adj. Un avocat cîrcĭogar, o femeĭe cîrcĭogară saŭ -ăreasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cârciogár (reg.) s. m., pl. cârciogári

cârciogár s. m., pl. cârciogári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÂRCIOGÁR adj., s. v. arțăgos, certăreț, cârcotaș, gâlcevitor, scandalagiu, șicanator.

cîrciogar adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. CÎRCOTAȘ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU. ȘICANATOR.

Intrare: cârciogar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciogar
  • cârciogarul
  • cârciogaru‑
plural
  • cârciogari
  • cârciogarii
genitiv-dativ singular
  • cârciogar
  • cârciogarului
plural
  • cârciogari
  • cârciogarilor
vocativ singular
  • cârciogarule
  • cârciogare
plural
  • cârciogarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciobar
  • cârciobarul
  • cârciobaru‑
plural
  • cârciobari
  • cârciobarii
genitiv-dativ singular
  • cârciobar
  • cârciobarului
plural
  • cârciobari
  • cârciobarilor
vocativ singular
  • cârciobarule
  • cârciobare
plural
  • cârciobarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârciocar
  • cârciocarul
  • cârciocaru‑
plural
  • cârciocari
  • cârciocarii
genitiv-dativ singular
  • cârciocar
  • cârciocarului
plural
  • cârciocari
  • cârciocarilor
vocativ singular
  • cârciocarule
  • cârciocare
plural
  • cârciocarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corciogar
  • corciogarul
  • corciogaru‑
plural
  • corciogari
  • corciogarii
genitiv-dativ singular
  • corciogar
  • corciogarului
plural
  • corciogari
  • corciogarilor
vocativ singular
  • corciogarule
  • corciogare
plural
  • corciogarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cârciogar cârciobar cârciocar corciogar

  • 1. regional Om căruia îi plac cearta, procesele, care găsește obiecție la orice; om cârcotaș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cârcotaș, -ă un exemplu
    exemple
    • Hoțu de Pepelea îi cîrciocar de frunte. ALECSANDRI, T. 840.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cârciog + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09