CĂSUȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă¹ (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. ◊ (Inform.) Căsuță poștală electronică = zonă din memorie sau de pe un dispozitiv de stocare, unde este plasată poșta electronică. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă¹ + suf. -uță.

căsuță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 99/2 / V: cășu~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: casă¹ + -uță] 1-4 (Șhp) Casă (1) (mică) Si: căscioară (1-4), căsciorea (1-4), căsișoară (1-4), căsucă (1-4), căsuică (1-4), căsuie (1-4) căsulie (1-4), căsușoară (1-4), (reg) căscioriță (1-4), cășiță (1-4), căsuliță (1-4), căștorauă (1-4). 5 Casă (1) mică, având o singură cameră, fără tindă, unde se locuiește mai ales iarna. 6 Cămăruță în care locuia o familie de țărani. 7 Bucătărie. 8 Căsulie (9). 9 Cutie de chibrituri. 10 Lemne făcute stânjen. 11 (Îs) ~poștală Ghișeu (sau compartiment special) unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal destinatarul. 12 Compartiment dintr-o cutie cu litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. 13 (Îs) ~ tipografică Spațiu destinat colofoniului. 14 (Lpl) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut. 15 Parte proeminentă a inelului, în care este prinsă piatra. 16 (Bot; îc) ~țe-albe Plantă din familia cariofilaceelor (Dianthus spiculifollius). 17 (Bot; lpl; îf ~ți) Tătăiși (Chrysanthemum cynerariaefolium).

CĂSUȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă¹ (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă¹ + suf. -uță.

CĂSUȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă (1); căscioară. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stîlpi vineți de fum. SADOVEANU, O, I 369. Rahila... privea, de pe pripa căsuței ei, cum se strîngea cortul nopții. GALACTION, O. 1 321. Luna-și picură argintul Tremurîndu-l pe fereastră; Vede-atîta împăcare Străjuind căsuța noastră GOGA, P. 87. Se grăbea să ajungă la căsuța lui de lîngă șipotul din vale. BUJOR, S. 130. Avea o căsuță ascunsă sub vro trei butuci de vie. NEGRUZZI, S. I 110. 2. (În expr.) Căsuță poștală = ghișeu special unde se repartizează, la poștă, scrisorile care poartă pe plic, în loc de adresă, mențiunea respectivă și pe care (în urma unei înțelegeri prealabile) vine să le ridice adresantul.

CĂSUȚĂ, căsuțe, s. f. Diminutiv al lui casă (1). ♦ Căsuță poștală = ghișeu special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care vine să le ridice adresantul. ♦ Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.

CĂSUȚĂ ~e f. (diminutiv de la casă) 1) Compartiment într-o casetă tipografică în care se păstrează un singur fel de litere. 2): ~ poștală compartiment special unde se păstrează scrisorile pe care le ridică personal adresantul. /casă + suf. ~uță

1) căsúță f., pl. e (d. casă 2). Casă mică (lăcriță, lădiță).

cășuță sf vz căsuță

căsuță-camping s. f. Căsuță din lemn simplă, destinată campingurilor ◊ „Micro-stațiunea balneară Valea Stelii din Băicoi (jud. Prahova) se dezvoltă, devenind una din cele mai cochete de pe Valea Prahovei. S-a deschis la 1 mai – dispune de [...] 20 căsuțe-camping cu câte două paturi.” R.l. 11 V 73 p. 2 [pron. căsuță-chemping] (din căsuță + camping)

căsuță-litoral s. f. Casă special concepută pentru a fi utilizată pe litoral ◊ „În anul următor întreprinderea va introduce în fabricare noi tipuri de prefabricate, printre care căsuțe-litoral și cabane pentru brigăzile de mecanizatori.” R.l. 23 XI 66 p. 1 (din căsuță + [pentru] litoral)

căsuță-tip s. f. Căsuță construită în serie ◊ „În actualul cincinal, până în 1970, se vor mai adăuga litoralului circa 32000 de locuri dintre care [...] 9500 în căsuțe-tip cu parter și etaj, având instalații sanitare și un confort sporit.” R.l. 21 IX 66 p. 4 (din căsuță + tip)

căsuță s. f., g.-d. art. căsuței; pl. căsuțe

căsuță s. f., g.-d. art. căsuței; pl. căsuțe

căsuță s. f., g.-d. art. căsuței; pl. căsuțe

căsuță, -țe.

CĂSUȚĂ s. 1. v. căscioară. 2. v. compartiment.

CĂSUȚĂ s. 1. căscioară, (rar) căsișoară, căsulie. (Are o ~ cu grădină.) 2. compartiment, despărțire, despărțitură, (înv.) despărțimînt, (franțuzism înv.) cază. (~ într-un sertar.)