cărpănos, ~oasă [At: CIOCÂRLAN, LUC. V, 124 / Pl: ~oși, ~oase / E: nct] 1 a (D. lemn) Vânjos. 2-3 smf, a Avar. 4-5 smf, a (Om) rău. 6 a (Fig; d. animale) Care rămâne slab și cu părul zburlit, oricât de bine ar fi hrănit Si: (reg) zărăncit.

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj. Zgîrcit, avar. Moș Alisandru Panțîru primi totuși banii cu plăcere, ca un om strîngător și cărpănos ce se afla. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 6/6. Și-i cuprinde ciuda pe viață, pe meșterul cărpănos, pe sărăcia lor. PAS, Z. I 35. ◊ (Substantivat) Și moș Vasile era un cărpănos ș-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.

CĂRPĂNOS, -OASĂ, cărpănoși, -oase, adj., s. m. și f. Zgîrcit, avar.

CĂRPĂNOS ~oasă (~oși, ~oase) și substantival depr. Care este zgârcit; avar. /Orig. nec.

cărpănós, -oásă adj. (d. carpăn, carpen, pin aluz. la fibrele luĭ, care opun rezistență la tăĭat, ca teĭos d. teĭ. Cp. cu ațos. Est. Fam. Avar pînă în cele maĭ micĭ lucrurĭ. Adv. A te purta cărpănos. V. calic, chirnog, cîrcĭob.

cârpănos a. Mold. sgârcit: moș Vasile era un cărpănos CR. [Formațiune analogică din cârpă (cf. răpănos)].

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; adj. f., s. f. cărpănoasă, pl. cărpănoase corectat(ă)

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănos adj. m., s. m., pl. cărpănoși; f. sg. cărpănoasă, pl. cărpănoase

cărpănos.

CĂRPĂNOS s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

cărpănos s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Cărpănos ≠ darnic, galant, galantom, generos, prodig

cărpănos, cărpănoasă, cărpănoși, cărpănoase, adj. (pop.) 1. vânjos (cu referire la lemn). 2. zgârcit, rău, egoist (cu referire la om).