8 definiții pentru cărășel (dans)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.
CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărășel [At: ANTIPA, F. I. 124 / V: (reg) ~șăl, ~raș~, car~, carașel / Pl: ~ei, ~e sn / E: caras + -el] 1-2 sm (Iht; șhp) Caras (1) (mic). 3 sm (Iht) Caracudă. 4 sm (Gmț) Păduche. 5 sm (Reg) Vierme care trăiește pe materiile (alimentare) putrede. 6 sn Dans popular cu mișcări vioaie. 7 sn Melodie după care se execută acest dans. 8 sn Dansul și melodia după care acesta se execută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular. După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășei; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂȘEL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărășel (dans) s. n., pl. cărășele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!cărășelul (dans) s. n. art., neart. cărășel
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărășel, cărășelesubstantiv neutru
- 1. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După brîuleț, lăutarii ziseră o bătută, pe urmă un cărășel; clocotea poiana de cîntece și de glasuri. SADOVEANU, O. I 302. DLRLC
-
etimologie:
- Caras + sufix -el. DEX '98 DEX '09