opțiuni
  • info

7 definiții pentru căpătat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. – V. căpăta.

căpătat1 sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: căpăta] 1 Căpătare (1). 2 Câștig. 3 Agonisire. 4 Obținere. 5-6 Căpătare (5-6). 7 (Pfm; îe) A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după ~ A umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. 8 (Pfm; îe) A trăi din ~ A trăi din pomana altora. 9 (Îla) De ~ Obținut de pomană. 10 (Trs; îs) Copil de ~ Copil din flori.

CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană; (rar) obiectele sau banii obținuți prin cerșit. Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG. Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III S9. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară sau să adune de la alții cele necesare traiului. V. cerși. Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. – Formă gramaticală: (în expr.) căpătate.

CĂPĂTAT s. n. Faptul de a căpăta ceva de pomană. ◊ Loc. adj. De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. ◊ Expr. A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpătat s. n.

căpătat s. n.

căpătat s. n.

Intrare: căpătat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătat
  • căpătatul
  • căpătatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • căpătat
  • căpătatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpătatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a căpăta ceva de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar Obiectele sau banii obținuți prin cerșit. DLRLC
      • format_quote Venea să cerșească la ușa maghernițelor roșii. Dar căpătatul era foarte rar și neînsemnat. GALACTION, O. I 311. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De căpătat = primit în dar, obținut prin cerșit. DLRLC
      • format_quote Copiii, gătiți în vechituri de căpătat... VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Se duse cu pîinea de căpătat. PANN, P. V. III 89. DLRLC
    • chat_bubble A umbla (sau a se duce, a pleca etc.) după căpătat = a umbla să ceară de la alții cele necesare traiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tată-său... umbla după căpătat. CREANGĂ, A. 92. DLRLC
      • format_quote Să îmbli prin sat După căpătat. ȘEZ. I 9. DLRLC
    • chat_bubble A trăi din căpătate = a trăi din ceea ce capătă de la alții. DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: căpătate. DLRLC
etimologie:
  • vezi căpăta DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.