9 definiții pentru călit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLIT1 s. n. Călire. – V. căli.

CĂLIT1 s. n. Călire. – V. căli.

călit1 sn [At: ȘEZ. IX, 127 / Pl: ~uri / E: căli] Călire (1).

CĂLIT1 s. n. Călire. Călitul oțelului.

CĂLIT1 s. n. Călire. – V. căli.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLIT s. (TEHN.) călire, oțelire, (pop.) iuțire. (~ fierului.)

Intrare: călit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călit
  • călitul
  • călitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călit
  • călitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi căli DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.