12 definiții pentru călărit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit1 sn [At: BĂRAC, T. 49 / E: călări] Călărie.

CĂLĂRIT s. n. Călărie. – V. călări.

călărit n. arta de a călări: căl de călărit, scoală de călărit. V. călărie.

călărít n. Acțiunea de a călări dese-orĭ. Călărie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

călărit s. n. sg. (er.) act sexual.

Intrare: călărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călărit
  • călăritul
  • călăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • călărit
  • călăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călăritsubstantiv neutru

  • 1. Călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călărie
etimologie:
  • vezi călări DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.