12 definiții pentru cârmuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRMUIRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

CÂRMUIRE, cârmuiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

cârmuire sf [At: (a. 1773) GCR II, 87/1 / Pl: ~ri / E: cârmui] 1 (Reg) Conducere a unui vas cu ajutorul cârmei. 2 Conducere. 3 Guvernare. 4 Administrare. 5 (Ccr) Organ de conducere.

CÂRMUIRE ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; administrație. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui

cârmuire f. 1. conducere; 2. guvern, administrațiune; 3. odinioară, prefectură de județ.

CÎRMUIRE, cîrmuiri, s. f. Acțiunea de a cîrmui. 1. Conducere, administrare, guvernare. Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic. ISPIRESCU, L. 41. Împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta. BĂLCESCU, O. II 270. 2. (Concretizat) Organ de conducere, guvern, stă- pînire. Silise cîrmuirea pe școlarii din țară să poarte opinci. PAS, Z. I 112.

cîrmuíre f. Acțiunea de a ținea cîrma. Fig. Guvernare. Vechĭ. Prefectură de județ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri

cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri

cârmuire s. f., g.-d. art. cârmuirii; pl. cârmuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRMUIRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administrație. 4. v. stăpânire.

CÎRMUIRE s. 1. conducere, diriguire, domnie, guvernare, stăpînire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocîrmuire, purtare, purtat, stăpînie, vlădicie, (fig.) cîrmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. administrare, administrație, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (~ treburilor publice.) 3. (concr.) guvern, slăpînire. (Ce zice ~?)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Welche Regierung die beste sei? Diejenige, die uns lehrt uns selbst zu regieren (germ. „Care cîrmuire e cea mai bună? Aceea care ne învață să ne conducem singuri”) – maximă a lui Goethe din „proverbe în proză”. LIT.

Intrare: cârmuire
cârmuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmuire
  • cârmuirea
plural
  • cârmuiri
  • cârmuirile
genitiv-dativ singular
  • cârmuiri
  • cârmuirii
plural
  • cârmuiri
  • cârmuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârmuire, cârmuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) cârmui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asupra cîrmuirii împărăției n-am nimic să-ți zic. ISPIRESCU, L. 41. DLRLC
    • format_quote Împăratul voiește a da cîrmuirea Ardealului lui Basta. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
  • 2. Organ de conducere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Silise cîrmuirea pe școlarii din țară să poarte opinci. PAS, Z. I 112. DLRLC
etimologie:
  • vezi cârmui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.