15 definiții pentru cârceie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

cârceie sf [At: LB / V: ~cea, ~ceaie, ~cei, ~ceia, (reg) ~cea / Pl: ~ / E: nct] 1 (Îf ~cea, ~ceaie, cârceia) Cerc sau inel de fier. 2 Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). 3 Brățară cu care se fixează cuțitul coasei de coada acesteia. 4 (Trs) Inel de fier fixat de prăsele briceagului, de care acesta se leagă de șerpar. 5 Parte a joagărului care leagă ceafa de jos a jugului cu mâtca. 6 Nod în firele de țesut. 7 (Îf ~ei, ~cea) Amnarul de la războiul de țesut. 8 Element prin care se fixează cureaua biciului de coada acestuia. 9 Parte care leagă lumânarea fântânii de cumpănă.

CÂRCEIE, cârceie, s. f. Piesă de lemn sau de fier de la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). – Et. nec.

CÂRCEIE ~ f. Obiect de lemn sau de metal cu care se leagă tânjala de proțap, când se înjugă a doua pereche de boi. /Din cârcel

CÎRCEIE, cîrceie, s. f. Piesă de lemn, uneori de fier, cu care se leagă tînjeala de proțap (cînd se înjugă patru boi). [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la. case. CREANGĂ, A. 42.

cîrcéĭe f., pl. (d. sîrb. krčalo saŭ d. rom. cîrcel). Est. Pĭesa care leagă tînjala de proțap (ĭa poate fi de lemn orĭ un lanț).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei; pl. cârceie

cârceie (piesă de legătură) s. f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei/cârceii; pl. cârceie/cârcei

cârceie (piesă de legătură) s.f., art. cârceia, g.-d. art. cârceiei / cârceii; pl. cârceie / cârcei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÎRCEIE s. (TEHN.) brățară, (reg.) morcoașă, (Transilv.) toartă. (~ la coasă.)

Intrare: cârceie
cârceie1 (pl. -eie) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârceie
  • cârceia
plural
  • cârceie
  • cârceiele
genitiv-dativ singular
  • cârceie
  • cârceiei
plural
  • cârceie
  • cârceielor
vocativ singular
plural
cârceie2 (pl. -ei) substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârceie
  • cârceia
plural
  • cârcei
  • cârceile
genitiv-dativ singular
  • cârcei
  • cârceii
plural
  • cârcei
  • cârceilor
vocativ singular
plural
cârceană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cârceaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârceie, cârceiesubstantiv feminin

  • 1. Piesă de lemn sau de fier la car, cu care se leagă tânjala de proțap (când se înjugă patru boi). DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Boii] tîrau între dînșii tînjelele cu cîrceie de fier, ce zăngăneau. HOGAȘ, DR. 284. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, facem noi ce facem și sclipuim de cole o coasă ruptă, de ici o cîrceie de tînjală, mai un vatrar cu belciug... și pe după toacă și pornim pe la case. CREANGĂ, A. 42. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.