12 definiții pentru cântecel
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂNTECEL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticel s. n.] – Cântec + suf. -el.
CÂNTECEL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticel s. n.] – Cântec + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cântecel sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂNTICEL s. n. v. cântecel.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂNTICEL s. n. v. cântecel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cânticel sn vz cântecel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎNTECEL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticel (ODOBESCU, S. III 10) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎNTICEL s. n. v. cîntecel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cântecel s. n., pl. cântecele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cântecel s. n., pl. cântecele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cântecel s. n., pl. cântecele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cântecel, cântecelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui cântec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dă-mi răgaz să cînt un cîntecel. ISPIRESCU, L. 338. DLRLC
- Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. DLRLC
- 1.1. Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Cântec + sufix -el. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.