10 definiții pentru câștigare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂȘTIGARE s. f. Acțiunea de a câștiga.V. câștiga.

CÂȘTIGARE s. f. Acțiunea de a câștiga.V. câștiga.

câștigare sf [At: BIBLIA (1688), 8/55 / V: (reg) căș~ sf / Pl: ~gări / E: câștiga] 1 (Trs; înv) Osteneală. 2 (Înv) Îngrijire (de cineva sau de ceva) Si: câștigat1 (2). 3 (Trs; Ban) Creștere a unui copil Si: câștigat1 (3). 4 (Trs; Ban) Educare. 5 (Îvp) Îngrijire a cuiva Si: câștigat1 (5). 6 (Îvp) Dereticare. 7 (Îvp) Curățare. 8 (Trs) Cuminecare. 9 Găteală. 10 (Spc) Pregătire de drum Si: câștigat1 (10). 11 Procurare. 12 (Trs; Ban) Tânguire. 13 (Trs; Ban) Plângere de ceva Si: câștigat1 (13). 14 Obținere de bani sau bunuri materiale prin muncă Si: câștigat1 (14). 15 (Înv) Obținere ca pradă de război Si: câștigat1 (15). 16 Obținere a unui profit (prin speculații, la jocuri de noroc etc.) Si: câștigat1 (16). 17 (Pex) Dobândire a experienței, cunoștințelor etc. Si: câștigat1 (17). 18 (Fig) Progresare. 19 Recuperare a timpului (pierdut) Si: câștigat1 (19). 20 Atragere de partea sa Si: câștigat1 (20), cucerire. 21 Ajungere la... Si: câștigat1 (21). 22 Suferire a ceva rău, nedorit Si: câștigat1 (22). 23 Provenire. 24 Aducere. 25 Pricinuire. 26 Obținere a victoriei (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.) Si: câștigat1 (27). 27 (Nob; gms) Meritare. 28 (Înv) Strângere.

CÎȘTIGARE s. f. Acțiunea de a cîștiga. Cîștigarea unei bătălii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

câștigare s. f., g.-d. art. câștigării

câștigare s. f., g.-d. art. câștigării

câștigare s. f., g.-d. art. câștigării

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂȘTIGARE s. 1. v. repurtare. 2. cucerire, dobândire. (~ unui titlu de campion.) 3. v. dobândire.

CÎȘTIGARE s. 1. cucerire, dobîndire, obținere, realizare, repurtare. (~ unei victorii strălucite.) 2. cucerire, dobîndire. (~ unui titlu ele campion.) 3. căpătare, dobîndire, obținere. (~ unei faime binemeritate.)

Intrare: câștigare
câștigare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câștigare
  • câștigarea
plural
  • câștigări
  • câștigările
genitiv-dativ singular
  • câștigări
  • câștigării
plural
  • câștigări
  • câștigărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

câștigare, câștigărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a câștiga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: pierdere
    • format_quote Câștigarea unei bătălii. DLRLC
etimologie:
  • vezi câștiga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.