11 definiții pentru bătăușă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.

bătăuș, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) căreia îi place să (se) bată; persoană care caută prilej sau motiv de bătaie. • pl. -i,-e. /bate + -uș.

BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se ia la bătaie cu alții. [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu luminarea. ISPIRESCU, U. 54. ♦ (Substantivat, m.; în trecut) Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc.; ciomăgaș. Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25. [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342.

BĂTĂUȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.

BĂTĂUȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută (mereu) motiv de bătaie; pus (mereu) pe bătaie. /a bate + suf. ~

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bătăuș adj. m., s. m., pl. bătăuși; adj. f., s. f. bătăușă, art. bătăușa, pl. bătăușe

bătăuș adj. m., s. m., pl. bătăuși; adj. f., s. f. bătăușă, art. bătăușa, pl. bătăușe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂTĂUȘ s. ciomăgar, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș.

BĂTĂUȘ s. ciomăgar, ciomăgaș, (reg.) bătaci, (înv.) dalcauc, (arg.) mardeiaș.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

BĂTĂUȘ abrașan, anasin, arzoi, arzuliu, caftangiu, carditor, cârâitor, chesăgiu, ciumeg, ciumete, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mardeiaș, mardoi, masor, pălitor, scalpete, smardoi, trosnitor, trosnitorinc.

Intrare: bătăușă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătăușă
  • bătăușa
plural
  • bătăușe
  • bătăușele
genitiv-dativ singular
  • bătăușe
  • bătăușei
plural
  • bătăușe
  • bătăușelor
vocativ singular
  • bătăușă
  • bătăușo
plural
  • bătăușelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bătăuș, bătăușisubstantiv masculin
bătăușă, bătăușesubstantiv feminin
bătăuș, bătăușăadjectiv

  • 1. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Hercule] scăpă omenirea de niște astfel de împărați bătăuși ce tot cătau oamenilor ceartă cu lumînarea. ISPIRESCU, U. 54. DLRLC
    • 1.1. Scandalagiu. DEX '09 DEX '98
      sinonime: scandalagiu
    • 1.2. (și) substantivat masculin în trecut Persoană tocmită de partidele burghezo-moșierești ca să provoace scandaluri și ca să bată pe adversari, mai ales cu ocazia alegerilor, a manifestațiilor etc. DLRLC
      sinonime: ciomăgaș
      • format_quote Sănătatea i se zdruncinase cu vreo douăzeci de ani în urmă, cînd... duelîndu-se la alegeri a fost snopit de bătăușii electorali. PAS, Z. I 25. DLRLC
      • format_quote [Tipătescu], ca prefect bate lumea, face alegeri cu bătăuși, arestează oameni. GHEREA, ST. CR. I 342. DLRLC
etimologie:
  • Bate + sufix -uș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.