2 definiții pentru bușulire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bușuli vb. IV. (reg.) 1 refl. A se întrista, a se amărî. 2 intr. A-i părea rău cuiva de ceva; a regreta. • prez.ind. -esc. și bușlui vb. IV. /<magh. búsul.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bușuli, bușulesc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se amărî.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bușulire
bușulire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||