BURSUCA, bursuc, vb. I Refl. (Reg.) A se burzului. – Din bursuc.

bursuca vr [At: ȘINCAI, HR. 200/26 / V: bursurca^[1] / Pzi: ~uchez / E: bursuc + -a] (Pfm) 1 A se îmbufna. 2 A se înfuria.

busurca v vz bursuca

bursuc s.m. 1 (zool.) Viezure (Meles meles). Cine mănîncă untură de bursuc se îngrașă (LEON). ◊ Compar. Stăteau amîndoi ca niște bursuci: se hărțuiseră (NĂD.). 2 (zool.; și bursuc-de-munte) Marmotă. 3 Fig. Om (leneș) gras sau copil îndesat, mic și greoi. Nu ești bărbat, ești un bursuc, un aluat moale (PER.). ♦ Om retras, izolat, ursuz. • pl. -ci. /<tc. borsuk.

bursuca vb. I. refl. (reg.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai (POP.). • prez.ind. bursuc. /bursuc + -a.

BURSUCA, bursuc, vb. I. Refl. (Transilv.) A se burzului. Văzînd eu atîta fărădelege, mă înfuriai și mă bursucai ca un urs. RETEGANUL, P. V 83. Pentr-o mîndră cît o nucă, Toți feciorii se bursucă; Pentru-o fată cît o ceapă, Stau feciorii să se bată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 434.

bursucà v. a se umfla în pene, a se bozumfla.

2) bursúc (mă), a -á v. refl. (d. bursuc 1). Fam. Mă zbîrlesc, mă burzuluĭesc, mă înfuriĭ.

!bursuca (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se bursucă

bursuca vb., ind. prez. 1 sg. bursuc, 3 sg. și pl. bursucă

bursuca, bursuc, v.r. A se umfla în pene. – Din bursuc „viezure”.

bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR, 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk).

bursuca, vb. refl. – A se umfla în pene (ALR 1956: 382). – Din bursuc „viezure” (< tc. borsuk) + -a.