4 definiții pentru burnițare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BURNIȚÁ, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.

A BURNIȚÁ pers. 3 ~eáză intranz. A cădea burniță; a ploua mărunt și des; a bura; a cerne. /Din burniță

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

burnițá vb., ind. prez. 3 sg. burnițeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: burnițare
burnițare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burnițare
  • burnițarea
plural
  • burnițări
  • burnițările
genitiv-dativ singular
  • burnițări
  • burnițării
plural
  • burnițări
  • burnițărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

burnițaverb

  • 1. A ploua mărunt și des; a bura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. DLRLC
    • format_quote Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107. DLRLC
etimologie:
  • burniță DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.