O definiție pentru burețar
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia a boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab.
Intrare: burețar
burețar substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)