5 definiții pentru bungalou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

BUNGALÓU s.n. v. bungalov.

BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)

bungalóu s. n. 1981 Casă (de vacanță) cu un singur nivel și cu verande v. braca (din engl. bungalow; cf. fr. bungalow; DEX, DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri

Intrare: bungalou
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bungalou
  • bungaloul
  • bungalou‑
plural
  • bungalouri
  • bungalourile
genitiv-dativ singular
  • bungalou
  • bungaloului
plural
  • bungalouri
  • bungalourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)