16 definiții pentru bunătate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.

bunătate sf [At: COD. VOR 146/13 / Pl: ~tăți, (rar) ~ tățuri / E: lat bonitas, -atem] 1 Însușirea de a fi bun (2) Si: (îvr) bunătăcios, bunătămare (1), bunețe (1). 2 Înclinația de a face bine. 3 Îndurare. 4 Milă. 5 Blândețe. 6 Politețe. 7 (Îs) ~ de om Om foarte bun (1). 8 (Îe) A avea (face) ~(a) să (sau de)... A avea bunăvoința să... 9 (îc) Ai ~(a) Te rog, fii bun. 10 Faptă bună (40). 11 Binefacere. 12 Gust bun (26). 13 (Lpl) Delicatese culinare. 14 (Lpl) Băutură fină. 15 (Mpl) Lucru de calitate foarte bună. 16 Calitate a ceva. 17 (Lpl) Averi.

bunătate s.f. I 1 Însușirea de a fi bun; înclinarea de a face bine; (reg.) binețe. Bunătatea adevărată cere neapărat inteligență și imaginație (CA. PETR.). ♦ Îndurare, milă, blîndețe. Avea în ochi o bunătate ș-o inteligență vie care mă mișcară (SADOVEANU). 2 Bunăvoință, amabilitate. Înclinat să vadă... nuanță de bunătate și dovadă de suflet (CA. PETR). ◊ Loc.adv. Cu bunătate = în mod amabil. Liniști c-o vorbă cînii și ne primi cu bunătate (SADOV.). ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3 Faptă bună, binefacere. Multe bunătăți... făcuse oamenilor (ISP.). 4 Gust bun, plăcut. Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei (CR.). II Concr. 1 (la pl.) Mîncare sau băutură (foarte) bună, de o calitate deosebită. Cumperi atîtea bunătăți și pe mine nu mă inviți (CA. PETR.). 2 (mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. ◊ (cu determ. introduse prin prep. „de” arată calitatea determinatului) Păcat sa se piardă bunătate de băutură ca aceasta (POP.). 3 (la pl.) Averi, bogății. Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor (CR.). • pl. -ăți. /lat. bŏnĭtas, -atis.

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun (I 1), înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, îngăduință, blîndețe. Tata a rîs cu bunătate. SADOVEANU, N. F. 14. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară... din omul reajuns o fiară. MACEDONSKI, O. I 62. A îndreptat-o și ea, cu multă bunătate și blîndeță, la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. 2. Bunăvoință, amabilitate, li răspunse cu bunătate.Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) sau fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun. Ai bunătatea de-mi deschide ușa. 3. (De obicei la pl. și construit cu verbul «a face») Faptă bună, binefacere, bine. Multe bunătăți... făcuse oamenilor. ISPIRESCU, L. 295. ◊ (Ironic) Multe bunătăți mai făcuse și ea în viața ei! CREANGĂ, P. 315. 4. Gust bun, plăcut (al unei mîncări sau al unei băuturi). Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214. II. (Concretizat; mai ales la pl.) 1. Ceva bun de mîncat, de o calitate deosebită; mîncare sau băutură bună. Lui domnu inginer a nostru [i-a adus] o ploscă cu rachiu de afine. Cunoaște domnu inginer a nostru asemenea bunătate. SADOVEANU, N. F. 10. Mergeam cu trăsura în luncătata, mama, copiii și coșurile cu bunătățica să mîncăm pe iarbă verde. GALACTION,O. I 8. Nu tot umblați după bunătăți; mai mîncați și răbdări prăjite. CREANGĂ, A. 110. 2. Lucru de calitate foarte bună. Am cumpărat o stofă, o bunătate! (Cu determinări introduse prin prep. «de» arată calitatea. determinantului) Na ploscuța aceasta și be dintr-însa, că-i păcat să se piardă bunătate de băutură ca aceasta. SBIERA, P. 39. Peste nouă luni de zile născu o bunătate de copilaș. ISPIRESCU, L. 133. Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă! ȘEZ. V 10. 3. (La pl. și, cu sens colectiv, la sg.) Averi, bogății. Era să cadă jos Ioaneș cînd văzu atîta bunătate: aur peste aur, galbeni mîndri, noi. RETEGANUL, P. IV Se folosea de bunătățile pămîntului. SBIERA, P. 304. Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor. CREANGĂ, F. 85. Țarigradu-i oraș mare, Multă bunătate are. ȘEZ. IV 8. – Pl. și: (II 1) bunătățuri (SADOVEANU, N. F. 23, M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 68).

BUNĂTÁTE, (I 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blîndețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. Mîncare sau băutură (foarte) bună. 2. Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -itatis.

BUNĂTÁTE ~ăți f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plină de bunăvoință; amabilitate. * Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Faptă bună; binefacere. * Fă-mi ~atea fă-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate bună. 5) pl. Mâncăruri și băuturi gustoase. [G.-D. bunătății] /<lat. bonitas, ~atis

bunătate f. 1. însușirea celui bun; 2. dispozițiune morală de a face bine; 3. tot ce-i excelent; o bunătate de om, o bunătate de vin; 4. formulă de politeță: bunătatea d-tale; 5. pl. lucruri sau fapte bune: tot felul de bunătăți. [Lat. BONITATEM].

bunătate f., pl. ățĭ (lat. bónĭtas, -átis, it. bontá, pv. bontat, fr. bonté, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunătate de om, un om foarte bun. A face cuĭva o bunătate, a-ĭ face un bine, un serviciŭ. Ia fă bunătate și..., ĭa fă bine, ĭa fă-mi plăcere și... Pl. Bunătățĭ, lucrurĭ bune de mîncat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bunătate s. f., g.-d. art. bunătății; (binefaceri; mâncăruri; bogății) pl. bunătăți

bunătate s. f., g.-d. art. bunătății; (binefaceri, mâncăruri, bogății) pl. bunătăți

bunătáte s. f., g.-d. art. bunătății; (binefaceri, mâncăruri bune, bogății) pl. bunătăți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUNĂTÁTE s. 1. v. blândețe. 2. v. amabilitate.

BUNĂTATE s. 1. blîndețe, (livr.) mansuetudine, (rar) blajinătate, (reg.) bunețe. (Era de-o ~ proverbială.) 2. amabilitate, bunăvoință. (Te rog să ai ~ să-mi spui cît e ceasul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bunătáte (bunătắți), s. f.1. Însușirea de a fi bun. – 2. Blîndețe, dulceață. – 3. Serviciu, favoare. – 4. Calitate bună, valoare. – 5. Bunuri, bogății, averi. – 6. (Pl.) Mîncare sau băutură foarte bună. – Mr. bunătate, megl. bunătati. Lat. bŏnĭtātem (Pușcariu 238; REW 1206; Candrea-Dens., 196; DAR); cf. it. bontá, prov. bontat, fr. bonté, sp. bondad, port. bondade.Der. îmbunătăți, vb. ( a face ca ceva să devină mai bun).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BUNĂTATE. Subst. Bunătate, omenie, omenire (înv.), cumsecădenie, blîndețe, blajinătate (rar), mansuetudine (livr.), bonomie (livr.). Mărinimie, magnanimitate (livr.), generozitate, galantonie (fam., rar), larghețe, dărnicie; binefacere, filantropie; altruism. Indulgență, îngăduință, îndurare, milă, milostenie, milostivire, miluire, compătimire, compasiune (livr.), toleranță, tolerantism, clemență (livr.), caritate, iertare, iertăciune (înv. și pop.), umanitarism, umanitate. Dragoste, prietenie, iubire, afecțiune. Cordialitate, bunăvoință, proeresis (grecism înv.), voie vegheată (înv.), afabilitate, solicitudine, amabilitate. Om de bine, bonom (livr.); binefăcător, binevoitor, filantrop, altruist. Adj. Bun, binevoitor, uman, omenos, omenesc (înv. și pop.), inimos, de inimă, cu inimă, de omenie, cumsecade, generos, galanton (fam.), galant, larg (fig.), culant, amabil, inimos, omenit (înv.), blînd, mansuet (rar), blajin, bun la suflet (inimă), bun ca pîinea caldă, de miere, de zahăr, bun ca sînul mamei, bun de pus la rană. Mărinimos, magnanim (livr.), generos, darnic, miluitor (înv.), binefăcător, benefic, filantropic; altruist, cu inima largă. Indulgent, înțelegător, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, tolerant, clement (livr.), caritabil, iertător. Cordial, afabil, amical, prietenos, prietenesc. Vb. A fi bun, a fi om de inimă, a fi bun la inimă, a avea inimă bună (largă), a fi plin de omenie, a fi omul (pîinea) lui Dumnezeu. A face un bine (cuiva), a dărui, a dona, a face pomană, a milui (înv.), a da (ceva) cu mîneci largi. A se îndura, a ierta, a cruța, a se milostivi. A iubi, a simpatiza, a privi pe cineva cu ochi buni, a dori (cuiva) binele. Adv. Cu bunătate, cu bunăvoință, cu duhul blîndeții, cu buna, cu omenie, cu generozitate; cu dragă inimă, cu toată inima, din inimă, ca de la om la om, omenește. V. dărnicie, dragoste, iertare, milă, moralitate, omenie, prietenie.

Intrare: bunătate
bunătate1 (-ăți) substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunătate
  • bunătatea
plural
  • bunătăți
  • bunătățile
genitiv-dativ singular
  • bunătăți
  • bunătății
plural
  • bunătăți
  • bunătăților
vocativ singular
plural
bunătate2 (-ățuri) substantiv feminin
substantiv feminin (F117.1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunătate
  • bunătatea
plural
  • bunătățuri
  • bunătățurile
genitiv-dativ singular
  • bunătăți
  • bunătății
plural
  • bunătățuri
  • bunătățurilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunătate, bunătățisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tata a rîs cu bunătate. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
    • format_quote Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară... din omul reajuns o fiară. MACEDONSKI, O. I 62. DLRLC
    • format_quote A îndreptat-o și ea, cu multă bunătate și blîndeță, la soră-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. DLRLC
  • 2. (numai) singular Amabilitate, bunăvoință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi răspunse cu bunătate. DLRLC
    • chat_bubble Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ai bunătatea de-mi deschide ușa. DLRLC
  • 3. Faptă bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Multe bunătăți... făcuse oamenilor. ISPIRESCU, L. 295. DLRLC
    • format_quote ironic Multe bunătăți mai făcuse și ea în viața ei! CREANGĂ, P. 315. DLRLC
  • 4. (numai) singular Gust bun, plăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Începe a bea lacom la apă și a-și linge buzele de dulceața și bunătatea ei. CREANGĂ, P. 214. DLRLC
  • 5. concretizat (la) plural Mâncare sau băutură (foarte) bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lui domnu inginer a nostru [i-a adus] o ploscă cu rachiu de afine. Cunoaște domnu inginer a nostru asemenea bunătate. SADOVEANU, N. F. 10. DLRLC
    • format_quote Mergeam cu trăsura în luncă – tata, mama, copiii și coșurile cu bunătăți – ca să mîncăm pe iarbă verde. GALACTION, O. I 8. DLRLC
    • format_quote Nu tot umblați după bunătăți; mai mîncați și răbdări prăjite. CREANGĂ, A. 110. DLRLC
  • 6. concretizat mai ales la plural Lucru de calitate (foarte) bună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am cumpărat o stofă, o bunătate! DLRLC
    • format_quote Na ploscuța aceasta și be dintr-însa, că-i păcat să se piardă bunătate de băutură ca aceasta. SBIERA, P. 39. DLRLC
    • format_quote Peste nouă luni de zile născu o bunătate de copilaș. ISPIRESCU, L. 133. DLRLC
    • format_quote Uite cum îmi năpăstuiam bunătate de nevastă! ȘEZ. V 10. DLRLC
  • 7. concretizat (la) plural Averi, bogății. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era să cadă jos Ioaneș cînd văzu atîta bunătate: aur peste aur, galbeni mîndri, noi. RETEGANUL, P. IV 12. DLRLC
    • format_quote Se folosea de bunătățile pămîntului. SBIERA, P. 304. DLRLC
    • format_quote Toate bunătățile de pe lume erau acum în palaturile lor. CREANGĂ, F. 85. DLRLC
    • format_quote Țarigradu-i oraș mare, Multă bunătate are. ȘEZ. IV 8. DLRLC
  • comentariu Plural și: (pentru sensul (5.)) bunătățuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.