20 de definiții pentru bulgăr(e) bulgăr bulgăre


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búlgăr1 sm [At: LB / V: bulg, ~e / Pl: ~i / E: nct] Bucată compactă dintr-o materie solidă (mai ales de pământ).

búlgăr3, ~ă a vz bulgar

búlgăre sm vz bulgăr1

BÚLGĂR, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăre s. m.] – Et. nec.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂR s. m. v. bulgăre.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ; grunz. [Var.: búlgăr s. m.] – Et. nec.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă (de obicei de formă sferică) de pămînt sau dintr-o materie oarecare. Văzu de-o parte și de alta, ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. F. 159. Zvîrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: búlgăr (LESNEA, I. 117, GOGA, P. 40) s. m.

BÚLGĂRE, bulgări, s. m. Bucată compactă, solidă, dintr-o materie oarecare, mai ales de pământ. [Var.: búlgăr s. m.]

BÚLGĂRE ~i m. Bucată mare și compactă, de obicei de formă sferică, dintr-un material solid (pământ, zăpadă etc.); bolovan. [Var. bulgăr] /Orig. nec.

bulgăre m. 1. bucată mai mult sau mai puțin rotundă (de pământ, zăpadă, sare, etc.); 2. fig. bulgări de lumină EM. [Singular refăcut din pluralul lui bulg (Tr. bulg de aur POP.), înrudit cu bulugheană și cu bulz].

búlgăre m. (cp. cu bulz). Bulz de pămînt (orĭ și de mămăligă, de unt, de brînză orĭ de altă materie nu prea dură, că atuncĭ se numește bolovan): băĭețiĭ aruncaŭ cu bulgărĭ uniĭ într’alțiĭ. V. boț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!búlgăr/búlgăre s. m., pl. búlgări

búlgăre/búlgăr s. m., pl. búlgări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÚLGĂRE s. 1. cocoloș, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pământ.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (~ de sare.)

BULGĂRE s. 1. cocoloș, (reg.) bruș, (Transilv. și Ban.) surducă. (Un ~ de pămînt.) 2. drob, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (~ de sare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Viburnum opulus forma Roseum L. (var. sterile DC.). Varietate care are toate florile sterile, dispuse în umbele sau capitule sferice, mari, albe, ce apar primăvara tîrziu-vara devreme. Datorită inflorescenței sale globuloase și a coloritului este cunoscută sub numele de « Boule de neige» (« Bulgăre de zăpadă ») întîlnit des în parcuri și grădini. Are port scund și frunze pestrițe.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bulgăr, bulgări s. m. 1. (intl.) aur. 2. izolator.

Intrare: bulgăr(e)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgăr
  • bulgărul
  • bulgăru‑
plural
  • bulgări
  • bulgării
genitiv-dativ singular
  • bulgăr
  • bulgărului
plural
  • bulgări
  • bulgărilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulgăre
  • bulgărele
plural
  • bulgări
  • bulgării
genitiv-dativ singular
  • bulgăre
  • bulgărelui
plural
  • bulgări
  • bulgărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulgăr(e) bulgăr bulgăre

  • 1. Bucată compactă dintr-o materie solidă oarecare, mai ales de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bolovan grunz diminutive: bulgăraș 2 exemple
    exemple
    • Văzu de-o parte și de alta, ogoarele negre, printre bulgării cărora ieșeau sulițele verzi ale ierbii. DUMITRIU, B. F. 159.
      surse: DLRLC
    • Zvîrrr! de vreo două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chitește. CREANGĂ, A. 49.
      surse: DLRLC

etimologie: