bulevardiér, ~ă [At: IORGA, L. R. II, 82 / Pl: ~i, ~e / E: fr boulevardier] 1 a De bulevard. 2 a (Fig; d. opere dramatice) Care este superficial și amuzant. 3 smf (Fam) Bulevardist.

BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj. (Franțuzism) De bulevard; fig. (despre opere dramatice) neserios, superficial, ușor, fără mare valoare. V. frivol. Aproape o jumătate de veac, teatrul romînesc a fost sufocat de teatrul bulevardier al autorilor parizieni. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2564. – Pronunțat: -di-er.

BULEVARDIÉR, -Ă, bulevardieri, -e, adj. (Franțuzism) De bulevard; fig. (despre opere dramatice) superficial, ușor. [Pr.: -di-er] – Fr. boulevardier.

BULEVARDIÉR, -Ă adj. De bulevard. ♦ (Fig.; despre piese de teatru, spectacole etc.) Ușor, de mică valoare. // s.m. Om de nimic, haimana; plimbăreț; bulevardist. [Pron. -di-er. / < fr. boulevardier].

BULEVARDIÉR, -Ă I. adj. de bulevard. ◊ (fig.; despre piese de teatru, spectacole) ușor, amuzant. II. s. m. f. bulevardist. (< fr. boulevardier)

BULEVARDIÉR¹ ~ă (~i, ~e) 1) rar Care este propriu bulevardelor; de bulevard. 2) fig. (despre spectacole, reprezentații, publicații etc.) Care este de valoare dubioasă; de bulevard; ușor. [Sil. -di-er] /<fr. boulevardier

*bulevardiér, -ă adj. (d. bulevard). De bulevard: vĭață bulevardieră.

!bulevardiér (-di-er) adj. m., pl. bulevardiéri; f. bulevardiéră, pl. bulevardiére

bulevardiér adj. m., s. m. (sil. -di-er), pl. bulevardiéri; f. sg. bulevardiéră, pl. bulevardiére

BULEVARDIÉR adj., s. bulevardist. (O piesă ~.)

BULEVARDIER adj., s. bulevardist. (O piesă ~.)