5 definiții pentru bugă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bugă1 sm [At: H XIV, 349 / Pl: bugi / E: tc buga] 1 Taur mai mare de patru ani Si: (reg) bic, (pop) buhai. 2 (Pex; reg) Clopot mare. 3-4 (Pan) Bou (sau om) cu capul mare.
bugă s.m. (reg.) Taur (mai mare de patru ani). ♦ Ext. Clopot mare. ♦ Analog. Bou (sau om) cu capul mare. • pl. bugi. /<tc. buga; cf. buhai.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUGĂ s. v. taur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bugă s. v. TAUR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bugă (-gi), s. m. – Taur. Tc. buga (Șeineanu, II, 61). Cuvînt rar, practic nefolosit, cf. buhai.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bugă
bugă substantiv masculin
| substantiv masculin (M88) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||