16 definiții pentru bufnă
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: buhnă s. f.] – Formație onomatopeică.
BUFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: buhnă s. f.] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
bufnă s.f. (ornit.) Pasăre răpitoare de noapte, cu capul mare și cu ochi galben-portocalii foarte mari, apropiați unul de altul, cu penajul de culoare brună, cu smocuri lungi de pene negre la urechi (Bubo bubo); bufniță. • pl. -e. și buhnă s.f. /form. expr.; cf. bufniță, buhă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUFNĂ s. f. v. bulină.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.) Bufniță. [Var.: buhnă s. f.] – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bufnă f. bufniță: bufnele posomorîte țipă cu glas amorțit AL. [V. buhă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUHNĂ s. f. v. bufnă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUHNĂ s. f. v. bufnă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUHNĂ s. f. v. bufnă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
buhă s.f. (pop.) 1 (ornit.) Bufniță (Bubo bubo). ♦ Fig. (deprec.) Femeie care are părul nepieptănat, vîlvoi. 2 Compuse: (entom.) buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). • pl. -e. /form. expr.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
buhnă s.f. v. bufnă.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUHNĂ, buhne, s. f. (Mold.) Bufniță. Din adîncuri veni plîngerea singuratică și duioasă a buhnei, ca o chemare omenească. SADOVEANU, O. I 305. În streașină poienii fîlfîie buhnele și huhurezii. SADOVEANU, O. A. II 176. Buhna greu suspină. ALECSANDRI, P. A. 54. – Variantă: bufnă (ALECSANDRI, P. A. 101) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buhnă f. buhă: îmi pare că-s o ruină, pe care buhna țipă AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buhă și búhnă f., pl. e (rudă cu buf 2, bufniță ș.a., ca ngr. búfos, bufniță, lat. bubo, bufniță, bufo, broască rîĭoasă, sp. buho, pg. bufo, bufniță; ung. buhu, bufniță. Cp. cu boncăĭ, puhav). Rar. Bufniță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bufnă (rar) s. f., g.-d. art. bufnei; pl. bufne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bufnă (rar) s. f., g.-d. art. bufnei; pl. bufne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bufnă s. f., g.-d. art. bufnei; pl. bufne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BUFNĂ s. v. bufniță, buhă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bufnă s. v. BUFNIȚĂ. BUHĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bufnă, bufnesubstantiv feminin
-
- Din adîncuri veni plîngerea singuratică și duioasă a buhnei, ca o chemare omenească. SADOVEANU, O. I 305. DLRLC
- În streașina poienii fîlfîie buhnele și huhurezii. SADOVEANU, O. A. II 176. DLRLC
- Buhna greu suspină. ALECSANDRI, P. A. 54. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09