5 definiții pentru bufan

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bufan sm [At: HEM 3189 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Român bănățean venit în Țara Românească.

bufan, -ncă s. Bănățean originar din Oltenia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!bufan (reg.) s. m., pl. bufani

Intrare: bufan
bufan2 (pl. -ani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufan
  • bufanul
  • bufanu‑
plural
  • bufani
  • bufanii
genitiv-dativ singular
  • bufan
  • bufanului
plural
  • bufani
  • bufanilor
vocativ singular
plural
bufan1 (pl. -eni) substantiv masculin
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bufan
  • bufanul
  • bufanu‑
plural
  • bufeni
  • bufenii
genitiv-dativ singular
  • bufan
  • bufanului
plural
  • bufeni
  • bufenilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)