5 definiții pentru bufan
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bufan sm [At: HEM 3189 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Român bănățean venit în Țara Românească.
bufan, -ncă s. Bănățean originar din Oltenia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!bufan (reg.) s. m., pl. bufani
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bufan (reg.) s. m., pl. bufeni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bufan s. m., pl. bufeni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: bufan
bufan2 (pl. -ani) substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bufan1 (pl. -eni) substantiv masculin
substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOOM 2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)