13 definiții pentru bufă
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.
bufă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~fe / E: cf it buffa] 1 Cută.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bufă s.f. Umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni, cută, fald. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor... făptura și gîndul logofetesei (G. M. ZAMF.). • pl. -e. /it. buffa.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BUFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mîneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BUFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BUFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bufă (reg.) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bufă (rar) s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bufă s. f., g.-d. art. bufei; pl. bufe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bufă, bufesubstantiv feminin
- 1. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284. DLRLC
-
etimologie:
- buffa DEX '09 DEX '98 DN