buduiu n. Tr. găleată: ia și cea sită din cuiu și făină din buduiu POP. [V. budacă].

budacă s.f. (reg.) Vas folosit pentru închegarea laptelui. /cf. budăi.

budacă f. 1. putineiu scurt și larg; 2. fig. și fam. femeie scurtă și grasă. [Variantele: budașcă, budaie, budălău, buduiu se trag dintr’un primitiv bud, scorbură de copaciu (v. budur)].