2 definiții pentru buctat

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bucta, buctez, (buhta), v.i. (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. 3. A da faliment. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută”. – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.

bucta, buctez, vb. intranz. – (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. ♦ Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută” (DRT, 2010). – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.

Intrare: buctat
buctat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buctat
  • buctatul
  • buctatu‑
  • bucta
  • buctata
plural
  • buctați
  • buctații
  • buctate
  • buctatele
genitiv-dativ singular
  • buctat
  • buctatului
  • buctate
  • buctatei
plural
  • buctați
  • buctaților
  • buctate
  • buctatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)