9 definiții pentru buclucaș (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buclucáș, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: bucluc + -aș] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă buclucuri (7). 3-4 smf, a (Personă) care caută ceartă cu orice preț.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri (1), care caută ceartă cu orice preț. – Bucluc + suf. -aș.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. Care provoacă buclucuri, care caută ceartă cu lumînarea, cîrcotaș. Om buclucaș.Se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cîte două-trei zile pe lîngă casă. CREANGĂ, P. ◊ Fig. Ce ochi verzi și buclucași! GALACTION, O.122. ◊ (Substantivat) Nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, P. 254.

BUCLUCÁȘ, -Ă, buclucași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care provoacă buclucuri (1); care caută ceartă cu orice preț. – Din bucluc + suf. -aș.

BUCLUCÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care caută bucluc cu orice preț; pus pe ceartă; certăreț; gâlcevitor; arțăgos; scandalagiu. [Sil. bu-clu-caș] /bucluc + suf. ~aș

boclucaș a. și m. care caută bocluc sau ceartă pentru lucru de nimica.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buclucáș (bu-clu-) adj. m., s. m., pl. buclucáși; adj. f., s. f. buclucáșă, art. buclucáșa, pl. buclucáșe

buclucáș adj. m., s. m. (sil. -clu-), pl. buclucáși; f. sg. buclucáșă, pl. buclucáșe

buclucaș, f. buclucașă, pl. buclucașe

Intrare: buclucaș (s.m.)
  • silabație: bu-clu-caș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buclucaș
  • buclucașul
  • buclucașu‑
plural
  • buclucași
  • buclucașii
genitiv-dativ singular
  • buclucaș
  • buclucașului
plural
  • buclucași
  • buclucașilor
vocativ singular
  • buclucașule
  • buclucașe
plural
  • buclucașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buclucaș, -ă buclucaș (2) buclucașă

  • 1. (Persoană) care provoacă, creează buclucuri, care caută ceartă cu orice preț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Om buclucaș.
      surse: DLRLC
    • Se făcuse buclucaș, hărțăgos și de tot hapsin, cînd sta cîte două-trei zile pe lîngă casă. CREANGĂ, P. 111.
      surse: DLRLC
    • figurat Ce ochi verzi și buclucași! GALACTION, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • Nu e de chip s-o scoți la capăt cu buclucașul acesta. CREANGĂ, P. 254.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bucluc + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09