6 definiții pentru bucate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCÁTE s. f. pl. 1. Mîncări gătite, feluri de mîncare. Pentru întîia oară am mîncat cele mai minunate bucate cu putință. SADOVEANU, N. F. 72. Să nu mai mănînci din bucatele ce-ți fierbe baba. EMINESCU, N. 21. Bune bucate!... îmi fac cu ochiul... De unde să-ncep?... A!... de la curcan. ALECSANDRI, T. I 394. Numele bucatelor era de ajuns ca să-mi taie apetitul. NEGRUZZI, S. I 58. ◊ Listă de bucate = listă care cuprinde felurile de mîncări servite la masă. ◊ Fig. (Neobișnuit la sg.) Rea bucată-i dragostea: Cine prinde-a o gusta N-are cap de-a o lăsa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 8. 2. Cereale, grîne. (pe cîmp sau strînse). La fiecare... belșugul bate Cu brațele-ncărcate De poamă și bucate. DEȘLIU, G. 49. Păstră pe seamă-i visteria și turmele și stogurile de bucate. ODOBESCU, S. I 114. 3. (Mold.) Vite (oi, boi, perei etc.). A pribegit de acolo ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani. CREANGĂ, A. 19. – Formă gramaticală: sg. (neobișnuit) bucată.

BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobilă. A: Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micșor, de-i va ținea bucatele pre urma și după moartea părinților, și de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate … face greșală cu înșelăciune. PRAV. Să orînduiască din pămîntul Moldovei loc … de pășunarea bucatelor. PSEUDO-AMIRAS. Și măcar că de la o vreme încoace o mai scăzuse [dajdea goștinei] și alți domni și la opt parale de oaie, și la cinci, dară foarte se împuținase aceste bucate din țară. CANTA, apud TDRG; cf. ȘAPTE TAINE, apud TDRG. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea. substantiv feminin plural

bucate f. pl. 1. mâncări gătite pentru masă, fierte sau fripte: bucate de dulce, de post; 2. grâne (în special grâu, orz, secară și ovăs): câmpul cu bucate. [V. bucată].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bucáte (alimente, cereale) (pop.) s. f. pl.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bucáte, s.f., pl. – (recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata (Pușcariu, CDDE, DEX, MDA).

bucáte, s.f., pl. – (Recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. – Lat. buccata.

Intrare: bucate
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • bucate
  • bucatele
genitiv-dativ singular
plural
  • bucate
  • bucatelor
vocativ singular
plural