opțiuni
  • info

16 definiții pentru bucătar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂTAR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

BUCĂTAR, bucătari, s. m. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. – Bucată + suf. -ar.

bucătar sm [At: BIBLIA (1688), 201/1 / Pl: ~i / E: bucată + -ar] 1 Bărbat care are meseria de a găti mâncare. 2 (Iuz; îc) ~-bașa Bucătar-șef.

bucătar s.m. Persoană care are meseria de a găti mîncare. Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră (ISP.). ◊ Fig. Foamea e cel mai bun bucătar. • pl. -i. /bucată + -ar.

BUCĂTAR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti bucate. Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. Foamea e cel mai bun bucătar.

BUCĂTAR, bucătari, s. m. Cel care are meseria de a găti mîncare. – Din bucate (pl. lui bucată) + suf. -ar.

BUCĂTAR ~i m. 1) Bărbat care se ocupă cu gătitul bucatelor. 2) Lucrător specializat în gătitul bucatelor (într-un local de alimentație). 3) rar Persoană care pregătește mâncăruri gustoase. /bucate + suf. ~ar

bucătar m. cel ce știe să gătească bucate.

bucătár m. (d. bucate). Acela care face bucate. – În nord și bî-.

CHEF, chefi, s. m. Bucătar-șef. [pron. șef]

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucătar s. m., pl. bucătari

bucătar s. m., pl. bucătari

bucătar s. m., pl. bucătari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.

BUCĂTAR s. (prin Mold.) cuhar, (Transilv. și Ban.) socaci, (înv.) magher.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Hunger ist der beste Koch! (germ. „Foamea e cel mai bun bucătar”) – Expresia a rămas de la poetul german Freidank, despre care se cunosc puține date. Nici măcar dacă acesta i-a fost numele adevărat, căci mai mult seamănă a pseudonim, „Freidenker” însemnînd „liber cugetător”. Ceea ce se știe este că a compus, în anul 1229, un poem satiric și moral, intitulat: Bescheidenheit (Modestie), cuprinzînd zicale, fabule, ghicitori. Printre acestea se numără și expresia de mai sus care s-a bucurat de atîta succes, încît în scurt timp a devenit proverb, adresat celor care formulează pretenții culinare exagerate. Obîrșia expresiei este mult mai veche. Cicero, în De finibus... (II, 28), spunea: Cibi condimentum fames est (Foamea este condimentul bucatelor). LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bucătar-șef s. m. sg. (tox.) șeful unui laborator clandestin de preparare a drogurilor.

Intrare: bucătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucătar
  • bucătarul
  • bucătaru‑
plural
  • bucătari
  • bucătarii
genitiv-dativ singular
  • bucătar
  • bucătarului
plural
  • bucătari
  • bucătarilor
vocativ singular
  • bucătarule
  • bucătare
plural
  • bucătarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucătar, bucătarisubstantiv masculin

  • 1. Bărbat care are meseria de a găti mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bucătarii curții... nu știu ce făcuseră, că nici focul nu era făcut pe vatră. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
    • format_quote Foamea e cel mai bun bucătar. DLRLC
etimologie:
  • Bucată + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.