11 definiții pentru brunet (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brunét, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~eți, ~e / E: fr brunet] 1-2 (Persoană) cu pielea (feței) de culoare negricioasă și părul brun.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru; brun, oacheș. – Din fr. brunet.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni) Brun. Zoe - fată mai brunetăla fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82. Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ (Substantivat, f.) O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.

BRUNÉT, -Ă, bruneți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Brun. – Fr. brunet.

BRUNÉT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) oacheș, brun. [< it. brunetto, cf. fr. brunet].

BRUNÉT, -Ă adj., s. m. f. brun (II). (< fr. brunet)

BRUNÉT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) v. BRUN II. /<fr. brunet

brunet a. și m. cam brun la față, oacheș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; adj. f., s. f. brunétă, pl. brunéte

brunét adj. m., s. m., pl. brunéți; f. sg. brunétă, pl. brunéte


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brunet, -ă, bruneți, -ete s. m., s. f. (eufem.) țigan, rrom

Intrare: brunet (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brunet
  • brunetul
  • brunetu‑
plural
  • bruneți
  • bruneții
genitiv-dativ singular
  • brunet
  • brunetului
plural
  • bruneți
  • bruneților
vocativ singular
  • brunetule
  • brunete
plural
  • bruneților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brunet, -ă brunet (2) brunetă

  • 1. adesea substantivat (Despre oameni) Care are pielea (feței) de culoare negricioasă și părul negru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: brun (adj.) oacheș antonime: blond 3 exemple
    exemple
    • Zoe – fată mai brunetă – la fereastră alergase. MACEDONSKI, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37.
      surse: DLRLC
    • O brunetă... cu ochi mari, negri, focoși sub o pereche de sprîncene de catifea, avea o siluetă de invidiat. BART, E. 36.
      surse: DLRLC

etimologie: