broscar¹ sn [At: H XVI, 134 / Pl: ~e / E: broască + -ar] (Reg) Unealtă de dulgherie nedefinită mai îndeaproape Cf broască (24), rindea.

broscar² sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: broască + -ar] (Dep) Italian.

broscar s.m. (glum.) Italian. • pl. -i. /broască + -ar.

broscár m. Iron. Italian, adică „mîncător de broaște”, ceĭa ce Românuluĭ îĭ pare foarte straniŭ.

Broscari pl. comună în județul Mehedinți, la a cării parte de S. trece Valul lui Troian: 1500 loc.

broscar, broscari, s.m. (fig.) Mâncător de broaște. ■ (onom.) Broscari, poreclă pentru locuitorii din Rogoz și Săcălășeni. – Din broască + suf. -ar.

broscar, broscari, s.m. – (fig.) Mâncător de broaște. ♦ (onom.) Broscari, poreclă pentru locuitorii din Rogoz și Săcălășeni. – Din broască (lat. *brosca) + suf. -ar.

broscar, broscari s. m. italian.