BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână), purtată de femei pe cap sau pe umeri. – Cf. bg. podbradka.

broboadă sf [At: SLAVICI, N. II, 33 / V: brobod, brobodă / Pl: ~de / E: ns cf bg подбродка] Basma mare și groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate Si: (înv) brobodealnic Cf bariș, boccea, cârpă, grimea, maramă, năframă, rariță, testemel, tulpan.

broboadă s.f. Basma mare (de lînă), cu care femeile își acoperă capul sau pe care o poartă pe umeri; năframă. Îi pusese țărănește o broboadă albastră de mătase (IBR.). • pl. -e. /cf. bg. подбрадка.

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare și groasă (de lână) cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Cf. bg. podbradka.

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma (de lînă, de mătase etc.) cu care se leagă, se îmbrobodesc femeile la cap sau pe care o poartă pe spate; tulpan, năframă, maramă. Mătușa Măndița își trase mult broboada pe ochi. CAMILAR, TEM. 241. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră ș-o broboadă albă legată ca un turban. SADOVEANU, P. M. 56. Duce sfat din casă-n casă Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori – și dacă n-am, Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126.

BROBOADĂ, broboade, s. f. Basma mare cu care se leagă femeile la cap sau pe care o poartă pe spate. – Comp. bg. podbradka.

BROBOADĂ ~e f. Basma mare de lână folosită, mai ales de femei, pentru a-și acoperi capul. /<bulg. podbradka

broboadă f. înveliș de cap; bariș, boccea, maramă, ștergar, testemel. [Abstras din probodi].

broboádă și (Olt., Munt. vest) proboádă și pobroádă f., pl. e (bg. podbrádka și -dia, d. pod, pe dedesupt, și brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.

brobod sn vz broboadă

brobodă sf vz broboadă

propoadă^[1] sf vz broboadă

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă s. f., g.-d. art. broboadei; pl. broboade

broboadă, -de.

BROBOADĂ s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pânzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)

BROBOADĂ s. (rar) fișiu, (reg.) îmbrobodea, îmbrobodeală, (Transilv., Maram. și Bucov.) pînzătură. (Și-a pus ~ pe umeri.)

broboadă (broboade), s. f. – Basma mare, șal. – Var. brobod(ă), proboadă, pobroadă. Forma autentică este cea a var. proboadă. Din bg. podbraždam perf. podbradja „a-și pune pe cap o basma care se înnoadă sub bărbie”, podbranka „basma” (Weigand, Jb, XV, 168; Densusianu, GS, VI, 362). Apropierea propusă de Cihac, II, 640, cu ngr. μπολοῦλα este inutilă. Der. desbrobodi, vb. (a-și scoate basmaua); îmbrobodi, vb. (a-și acoperi capul; a acoperi, a ascunde; a înșela, a ademeni, a duce cu vorba); îmbrobodeală, s. f. (acțiunea de a (se) îmbrobodi; ademenire).