broșare sf [At: DA / Pl: ~șări / E: broșa + -re] 1 Coasere împreună a foilor și copertelor moi ale unei cărți, broșuri etc. Si: broșat¹ (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă Si: broșat¹ (2).

broșare s.f. Acțiunea de a broșa și rezultatul ei; broșat. • pl. -ări. /v. broșa.

BROȘARE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. 1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale. 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.

BROȘARE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.

BROȘARE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

broșare s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări

BROȘARE s. broșat. (~ unei cărți.)

BROȘARE s. broșat. (~ a unei cărți.)

BROȘÁRE (< fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.