brioșă sf [At: DEX² / P: bri-o~ / Pl: ~șe / E: fr brioche] Produs de patiserie, preparat prin coacerea, în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac.

brioșă s.f. (culin) Produs de patiserie, preparat dintr-un aluat de cozonac și copt în forme mici, rotunde și ondulate. • sil. bri-o-. pl. -e. /<fr. brioche.

BRIOȘĂ, brioșe, s. f. Prăjitură în formă de pîinișoară, făcută din cocă de cozonac. – Pronunțat: bri-o-. – Variantă: brioș, brioși, s. m..

BRIOȘĂ, brioșe, s. f. Prăjitură în formă de pîinișoară, făcută din aluat de cozonac. [Pr.: bri-o-] – Fr. brioche.

BRIOȘĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. [Pron. bri-o-, pl. -șe, -și, var. brioș s.m. / < fr. brioche].

BRIOȘĂ s. f. prăjitură făcută dintr-un aluat de cozonac. (< fr. brioche)

BRIOȘĂ ~e f. Produs de patiserie făcut în formă de gogoașă. [G.-D. brioșei; Sil. bri-o-] /<fr. brioche

BRIOȘ s. m. v. brioșă.

BRIOȘ s.m. v. brioșă.

brioșă (desp. bri-o-) s. f., art. brioșa, g.-d. art. brioșei; pl. brioșe

brioșă (bri-o-) s. f., art. brioșa, g.-d. art. brioșei; pl. brioșe

brioșă s. f. (sil. bri-o-), g.-d. art. brioșei; pl. brioșe

brioșă (i-o)