19 definiții pentru brighidău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2).[1]Cf. magh. fergetyü „roată”.

  1. Conform explicațiilor din celelalte dicționare, trimterea corectă este Bătător1 (3). — gall

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător1 (2).[1]Cf. magh. fergetyü „roată”.

brighidău sn [At: H X, 108 / V: ~deu, ~idi~, burghi~, berghedău, birghideu / Pl: ~daie și ~dăie, ~deie / E: ns cf mg fergetyű] 1 (Mol) Bătător1 folosit la bătutul produselor lactate Si: brai, berdedeu, drugă, ferdideu, litcă, mâtcă, perdideu, roată. 2 (Reg) Mai pentru bătut pământul. corectat(ă)

brighidău s.n. (reg.) Instrument folosit la bătutul produselor de lactate. • pl. -aie. /cf. magh. pergetyű, -tő.

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Mold.) Băț care are la unul din capete un disc cu mai multe găuri, servind la bătutul laptelui sau al smîntînei în putinei, ca să se aleagă untul; bătător, mîtcă.

BRIGHIDĂU, brighidaie, s. n. (Reg.) Bătător (2). – Comp magh. fergetyü „roată”.

BRIGHIDĂU ~áie n. pop. Parte a putineiului, în formă de băț, prevăzut cu o scândurică găurită la un capăt, cu care se bate smântâna pentru a alege untul; bătător. /<ung. fergetyü

brighidău n. Mold. roata sau druga cu care ciobanii bat laptele închiegat. [Origină necunoscută].

ferchetéŭ și -déŭ n., pl. eĭe (ung. fergetyö și förgetyü, roată cu dințĭ la moară, foraĭbăr, forditó și forgató, învîrtitor, d. fordítni și forgatni, a învîrti. V. fîrgăŭ. Cp. cu vîrtelniță). Trans. Vîrteju caruluĭ. (V. feleherț). – În Bucov. ferdidéŭ, perdidéŭ și berdedéŭ, în Mold. berghedăŭ, birghidăŭ și brighidăŭ, pl. ăĭe, jintălăŭ, mîtcă, un băț (c’o rotiță la un capăt) cu care se bate în budacă laptele închegat ca să se strîngă cașu saŭ în putineĭ ca să se aleagă untu (V. braĭ și cîrjă). Micĭog de prins racĭ. V. drugă, tăujar, zăvodar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie

brighidău (reg.) s. n., art. brighidăul; pl. brighidaie

brighidău s. n., art. brighidăul; pl. brighidáie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: brighidău
brighidău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brighidău
  • brighidăul
  • brighidău‑
plural
  • brighidaie
  • brighidaiele
genitiv-dativ singular
  • brighidău
  • brighidăului
plural
  • brighidaie
  • brighidaielor
vocativ singular
plural
birghidău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
burghidău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
brighideu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
brididău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brighidău, brighidaiesubstantiv neutru

  • 1. regional Băț care are la unul din capete un disc cu mai multe găuri, servind la bătutul laptelui sau al smântânei în putinei, ca să se aleagă untul; bătător. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.