17 definiții pentru brișcă (briceag)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

BRIȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag).

brișcă1 sf [At: MARIAN, NU. 513 / V: ~ștă / Pl: ? / E: mg bricska] (Pop) Briceag cu prăsele de lemn și cu o singură limbă.

brișcă1 s.f. (pop.) Briceag. • pl. -ște, briști. /<magh. bicska.

BRIȘCĂ2, briști și briște, s. f. (Transilv.) Briceag.

BRIȘCĂ1, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Magh. bicska.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brișcă (reg.) s. f., g.-d. art. briștii; pl. briști

brișcă s. f., g.-d. art. briștii; pl. briști

brișcă (trăsură, briceag) s. f., g.-d. art. briștii; pl. briști

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brișcă², s.f. (reg.) Briceag: „Ajunge în Țara Oașului, acolo unde oamenii sunt mai bătăuși, unde toți poartă brișcă la tisău...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 40). ■ (onom.) Brișcan, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. bicska „briceag”, contaminat cu brici (MDA).

brișcă2, s.f. – (reg.) Briceag: „Ajunge în Țara Oașului, acolo unde oamenii sunt mai bătăuși, unde toți poartă brișcă la tisău...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 40). ♦ (onom.) Brișcan, Brișcaru, nume de familie (21 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bicska „briceag”, contaminat cu brici (DEX, MDA).

brișcă2, briște, s.f. – Briceag. – Din magh. bicska „briceag”, contaminat cu brici.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

brișcă, briște s. f. (reg.) briceag

Intrare: brișcă (briceag)
brișcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcă
  • brișca
plural
  • briști
  • briștile
genitiv-dativ singular
  • briști
  • briștii
plural
  • briști
  • briștilor
vocativ singular
plural
brișcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brișcă
  • brișca
plural
  • briște
  • briștele
genitiv-dativ singular
  • briște
  • briștei
plural
  • briște
  • briștelor
vocativ singular
plural
briștă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brișcă, briștisubstantiv feminin

etimologie:
  • limba maghiară bicska (influențat de brici și briceag). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.