3 definiții pentru brehău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brehău sm [At: CANTEMIR, IST. 71 / Pl: ~ăi / E: ucr брекхати] Câine care latră.

BREHĂU s. m. (Mold.) Cîine care latră. Pre dulăi și pre cotei și pre alalți brehăi, pre toți la un loc afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: brehăi + suf. -ău. Vezi și brehăi, brehăit, brehăitură. substantiv masculin

brehăŭ m. Vechĭ. Cîne care brehăĭește.

Intrare: brehău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brehău
  • brehăul
  • brehău‑
plural
  • brehăi
  • brehăii
genitiv-dativ singular
  • brehău
  • brehăului
plural
  • brehăi
  • brehăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)