brăzdar sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la mașinile de semănat care introduce semințele în pământ.

brăzdar s.n. 1 Fierul lat al plugului care taie brazda în plan orizontal. Plug cu trei brăzdare. 2 Parte componentă la mașinile de semănat, care introduce semințele în sol. • pl. -e. /brazdă + -ar.

BRĂZDAR, brăzdare, s. n. Fierul plugului (montat pe bîrnă, sub cormană) care taie brazda; ferul-mare, fierul-lat, fier brăzdător. Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5. Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era meieu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.

BRĂZDAR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.

BRĂZDAR ~e n. Parte a plugului, care taie brazda în plan orizontal. /brazdă + suf. ~ar

brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.

brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).

brăzdar s. n., pl. brăzdare

brăzdar s. n., pl. brăzdare

brăzdar s. n., pl. brăzdare

BRĂZDAR s. (TEHN.) fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)

BRĂZDAR s. fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)