8 definiții pentru brăcaci

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcaci snm [At: DA ms / V: brac~ / Pl: ~ace, ~căci / E: nct] (Reg) 1 Un fel de căldare (de o vadră) spoită, folosită pentru cărat apa sau pentru fierberea bucatelor. 2 Conținut al unui brăcaci. 3 Căldare împreună cu conținutul.

brăcăcel sn [At: H II, 245 / Pl: ~e / E: brăcaci + -el] (Reg) 1-2 (Șhp) Brăcaci (mic). 3 Conținut al unui brăcăcel. 4 Căldare împreună cu conținutul.

bracácĭ n., pl. ce (turc. bakrağ, d. bakyr, aramă; ngr. bakrátzi, alb. bg. bakrače). Sud. Polomeac, căldare de aramă cu care femeile cară apă (purtînd cîte doŭă bracace în cobiliță): flacăra pe fundu bracacelor. (CL. jubiliar, 1010, 206). V. cofer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brăcaci (reg.) s. n., pl. brăcace

brăcaci (rar) s. n., pl. brăcace

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

brăcaci, brăcace, s.n. (reg.) căldare spoită.

Intrare: brăcaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciul
  • brăcaciu‑
plural
  • brăcace
  • brăcacele
genitiv-dativ singular
  • brăcaci
  • brăcaciului
plural
  • brăcace
  • brăcacelor
vocativ singular
plural
bracaci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)