9 definiții pentru brână
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
brână sf [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: ~ne / E: brâu] (Înv) Brâu (6).
brînă s.f. 1 Brîu. Treceau (fete) avînd furcă la brîne (COȘB.). 2 Ornament în formă de brîu. Am admirat noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesurile unei bogate cămeși țărănești (ODOB.). 3 Cărare în jurul unui munte. • pl. -e. /de la brîu.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRÎNĂ, brîne, s. f. 1. Brîu. Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96. ◊ Fig. Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389. 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brîu. Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BRÎNĂ, brîne, s. f. 1. Brîu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brîu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stîncă, pe care se poate trece cu piciorul.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
brînă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BRÎNĂ (< brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
brână, brânesubstantiv feminin
- 1. Brâu. DLRLC DLRMsinonime: brâu
- Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203. DLRLC
- Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96. DLRLC
- Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389. DLRLC
-
- 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brâu. DLRLC DLRM
- Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503. DLRLC
-
- 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul. DLRM