opțiuni

2 definiții pentru boțocăni

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boțocănésc V. coțobănesc.

coțobănésc (mă) v. refl. (vsl. kobacati, rut. dial. kacabáti-sĕa, a face tumbe; sîrb. kobácati se, a tropoi; bsl. kobacáti, a merge în brîncĭ, a se cățăra, kobáciti se, a face tumbe, d. vsl. bacati, rus. bacátĭ, a bate din palme, rut. bácĭkati, a izbi. Bern.). Est. sud. Fam. Mă trudesc prea mult pînă să reușesc (mă mocoșesc, mă bosîncesc, mă puchinesc, mă bunghinesc): m’am coțobănit un ceas pîn’am găsit piperu’n cămară. Nord. Opun rezistență, mă burzuluĭesc: s’au pus de pricină și nu voĭaŭ să dea cartea, aŭ prins a se coțobăni (Kir. Șez. 30, 202). – În sud ob. mă boțocănesc.

Intrare: boțocăni
verb (V401)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boțocăni
  • boțocănire
  • boțocănit
  • boțocănitu‑
  • boțocănind
  • boțocănindu‑
 singular plural
  • boțocănește
  • boțocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • boțocănesc
 (să)
  • boțocănesc
  • boțocăneam
  • boțocănii
  • boțocănisem
a II-a (tu)
  • boțocănești
 (să)
  • boțocănești
  • boțocăneai
  • boțocăniși
  • boțocăniseși
a III-a (el, ea)
  • boțocănește
 (să)
  • boțocănească
  • boțocănea
  • boțocăni
  • boțocănise
plural I (noi)
  • boțocănim
 (să)
  • boțocănim
  • boțocăneam
  • boțocănirăm
  • boțocăniserăm
  • boțocănisem
a II-a (voi)
  • boțocăniți
 (să)
  • boțocăniți
  • boțocăneați
  • boțocănirăți
  • boțocăniserăți
  • boțocăniseți
a III-a (ei, ele)
  • boțocănesc
 (să)
  • boțocănească
  • boțocăneau
  • boțocăniră
  • boțocăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)