9 definiții pentru boy


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

boy smi [At: DN3 / E: eg boy] (Rar) 1 Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2 Dansator dintr-un ansamblu de music-hall.

BOY, boy, s. m. 1. Servitor indigen în colonii. 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii. – Cuv. engl.

BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boy – băiat].

BOY s. m. 1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri). 2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall. (< engl. boy, băiat)

boy s. m. (anglicism) Liftier; băiat de serviciu într-un hotel ◊ „[...] mi-e frică să urc în lift [...] cu boy-ul; mi-e frică nu să deschid, dar chiar să ating mini-barul din cameră [...]” R.lit. 9 VI 83 p. 2. ◊ „Personal uman? Peste 300 de servitori de gradul I, 100 de boy (băieți de serviciu)” G. 7980/96 p. 30; v. și supercivilizație (1979) (din engl. boy; DN3)

old-boy sn [At: DN3 / P: ould-boi[1] / Pl: ~s / E: eg old-boy] (Spt) Jucător retras din sportul competițional datorită vârstei, care joacă într-un meci amical sau demonstrativ. corectată

  1. Am adăugat accentul la pronunție — LauraGellner

play-boy s. m., adj. Tânăr bogat care-și petrece viața în distracții ◊ „Academicienii par deseori șomeri și play-boys-ii – miliardari.” Cont. 25 VI 71 p. 6. ◊ „Florin Piersic a pus toată nestinsa lui strălucire exterioară împotriva încăpățânării unora sub înfățișarea de «play-boy». R.l. 17 I 75 p. 2. ◊ „Templer, Kojak, Columbo erau convocați săptămânal să perforeze enigma. Fiecare o făcea în felul său: unul în stil play-boy flegmatic, altul în stil bonom populist, altul în stil nonșalant-intelectual.” Cont. 23 VI 78 p. 9; v. R.lit. 14 XI 74 p. 24 [pron. pléiboi] (din engl. americ. play-boy, cf. fr. play-boy; PR 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)

boy-scout m. numele englezesc al cercetașului. (V. această vorbă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

boy (angl.) s. m., art. bóy-ul; pl. bóy, art. bóy-i [pron. bó-iĭ]

Intrare: boy
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boy
  • boyul
  • boyu‑
plural
  • boy
  • boyi
genitiv-dativ singular
  • boy
  • boyului
plural
  • boy
  • boylor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)