4 definiții pentru botău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

botắu sn vz botâu

BOTẮU, botăie, s. n. (Reg.) Bâtă ciobănească. – Din botă2 + suf. -ău.

botău n. bâtă ciobănească: și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr. botă = rus. BOTŬ (cf. bâtă)].

botắŭ n., pl. ăĭe. (d. botă 2). Nord. Bîtă.

Intrare: botău
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botău
  • botăul
  • botău‑
plural
  • botăie
  • botăiele
genitiv-dativ singular
  • botău
  • botăului
plural
  • botăie
  • botăielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)