33 de definiții pentru botă (bâtă)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BO2, bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

BO2, bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot.

bo3 sf [At: JIPESCU, ap. ZANE, P. III, 483 / V: boa / Pl: ? / E: ns cf it boto, mg buta] (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic.

bo4 sf [At: DN2 / E: fr botte, it botta] Lovitură de scrimă cu floreta sau cu sabia.

bo2 sf [At: MARIAN, T. / V: boată, ~teț sn / Pl: ~te / E: mg bot] 1 (Mol: Buc; Trs de Nord) Bâtă. 2 (Pex) Lovitură de bâtă. 3 (Îs) ~ drumului Om care se află numai pe drumuri, mergând mult. corectat(ă)

bo4 s.f. (sport) Lovitură de scrimă cu sabia sau cu floreta. • pl. -e. /<fr. botte, it. botta.

bo3 s.f. Expr. (pop.) A fi botă = a nu ști nimic. • pl. -e. și bîtă s.f. /<magh. bőtő <bető „literă”.

bo2 s.f. (reg.) Bîtă, băț. ♦ Ext. (fam.) Lovitură de băț. • pl. -e. /<magh. bot.

bo1 s.f. (reg.) 1 Vas din doage de lemn (de brad) înfundat la ambele capete, purtat cu ajutorul unei sfori, în care se păstrează sau se transportă lichide. Am o botă plină cu apă rece (PRED.). ♦ Conținutul unui astfel de vas. 2 Butoiaș, doniță. Într-o mînă ținea o botă cu păstrăvi vii (ODOB.). • pl. -e. și boată s.f. /<bg. бота.

BO2, bote, s. f. (Mold., Bucov., Transilv. de nord) Bîtă. Făcîndu-și o botă bună, au pornit cu ea pin lume. SBIERA, P. 195. E destul o botă la un car cu oale.Expr. A da cu bota în baltă = a da cu bîta în baltă, v. baltă. A nu ști botă = a nu ști nimic.

BO2, bote, s. f. (Reg.) Bîtă. – Magh. bot.

BO s. f. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia. (< fr. botte)

BO1 ~e f. Lovitură de scrimă dată cu floreta sau cu sabia. /<ung. bot

BOTĂ s. f. (Ban., Criș.) Bîtă, băț. Fustis. Bota. Dorangh. LEX MARS., 210. Cu arme și cu bote. MISC. SEC. XVII, 17r; cf. MISC. SEC. XVII, 17v. Etimologie: magh. bot. Cf. matrac, paliță, ștap. substantiv feminin

2) bótă f., pl. e (ung. bot, bîtă, d. vsl. bŭtŭ, sceptru). Nord. Bîtă. – Și boată (Ban.).

boa3 sf [At: JAHRESBER. III, 313 / Pl: ~te / E: nct] (Ban) 1 Spată. 2 Umăr.

boa1 sf [At: LIUBA-IANA, M. 19 / Pl: ~te / E: srb bota] (Reg) Bâtă mare.

botău n. bâtă ciobănească: și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr. botă = rus. BOTŬ (cf. bâtă)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bo (reg.) s. f., g.-d. art. botei; pl. bote

bo (reg.) s. f., g.-d. art. botei; pl. bote

bo (vas de lemn, bâtă) s. f., pl. bote

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BO s. v. bâtă, ciomag, cofă, doniță, măciucă.

bo s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COFĂ. DONIȚĂ. MĂCIUCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

botă (bote), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans.Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență).

bo s. f. – Pic, strop, nimic. Mag. bőtő, de la betű „literă” (Bogrea, Dacor., III, 728); cf. bechi. DAR trimite eronat la it. boto „stupid” sau megl. buta „tont”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bo, bote, s.f. Băț, toiag, par. ■ (onom.) Bota, nume de familie în jud. Maram., frecvent în zona Copalnic-Târgu-Lăpuș, respectiv Codru (loc. Oarța de Jos). – Din magh. bot „baston, toiag, bâta” (DEX, MDA); dubletul lui bâtă (DER).

botă, bote, s.f. – Băț, toiag, par. ♦ (onom.) Bota, nume de familie frecvent în Maramureș, preponderent în zona Copalnic-Tg. Lăpuș (Răzoare, Suciu de Sus, Cernești), dar și Codru (Oarța de Jos) (2.019 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Botiș, nume de familie frecvent în zona Lăpuș, preponderent în loc. Cernești. – Din magh. bot „baston, toiag, bâta” (< sl. bŭtŭ „sceptru”) (Scriban, DLRM, DEX, MDA); dubletul lui bâtă (DER); cuv. autohton (Philippide).

Intrare: botă (bâtă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bo
  • bota
plural
  • bote
  • botele
genitiv-dativ singular
  • bote
  • botei
plural
  • bote
  • botelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bo, botesubstantiv feminin

  • 1. regional Bâtă, ciomag, măciucă. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Făcîndu-și o botă bună, au pornit cu ea pin lume. SBIERA, P. 195. DLRLC
    • format_quote E destul o botă la un car cu oale. DLRLC
    • chat_bubble A da cu bota în baltă = a da cu bâta în baltă. DLRLC
    • chat_bubble A nu ști botă = a nu ști nimic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.