7 definiții pentru boschetar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BOSCHETAR, boschetari, s. m. (Fam.) Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri etc. ♦ Om decăzut, vicios. – Boschet + suf. -ar.
boschetar sm [At: MDA ms / Pl: ~i / E: boschet + -ar] 1 Om foarte sărac, fără locuință, care se sustrage ordinii sociale, trăind prin canalizări, construcții abandonate etc. 2 Termen injurios pentru un om imoral (și bețiv).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boschetar s.m. (peior.; despre oameni) Om sărac și fără familie, lipsit de orice sursă de existență, care se adăpostește în guri de canal, pivnițe, pe sub poduri, prin parcuri etc. ♦ Om decăzut; vicios. • pl. -i. /boschet + -ar.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
boschetar s. m. (peior.) ◊ „[...] oameni fără familie, fără casă și masă, care au dormit pe unde au apucat (guri de canal, pivnițe, pe sub poduri, prin parcuri). Fac parte din tagma tot mai numeroasă a așa numiților boschetari care trăiesc în mizerie, de azi pe mâine.” R.l. 13 III 93 p. 5. ◊ „Vrea el să moară pe cartoane, ca boschetarii?” R.l. 16 X 95 p. 1; v. și D. 111/95 p. 9 (din boschet + -ar)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
boschetar (fam.) s. m., pl. boschetari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
boschetar (fam.) s. m., pl. boschetari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
boschetar, boschetari s. m. vagabond care se adăpostește în timpul nopții în parcuri, sub poduri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
boschetar, boschetarisubstantiv masculin
- 1. Persoană fără domiciliu, fără resurse, care trăiește prin parcuri, în guri de canal, sub poduri etc. DEX '09
- 1.1. Om decăzut, vicios. DEX '09
-
etimologie:
- Boschet + sufix -ar. DEX '09