2 definiții pentru borfă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
borfă f. pl. lucruri de casă (perne, plapome, lăicer), apoi sdrențe, cârpe, vechituri: își culege boarfele de jos CR. [Origină necunoscută].
bórfă f., pl. e. Mold. Vechĭ. (Nec. 2, 411). Pl. Haĭne, rufe. Azĭ. Bodroanțe, bulendre, haĭne vechĭ și roase. – În Munt. boarfă, în Olt. burfă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: borfă
borfă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||