BONAPARTISM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

bonapartism sn [At: DN² / E: fr bonapartisme] 1 Dictatură instaurată în Franța de Napoleon Bonaparte. 2 Atașament față de conducerea lui Napoleon Bonaparte.

bonapartism s.n. 1 (ist.) Orientare politică în Franța care urmărea restaurarea dinastiei lui Napoleon Bonaparte după căderea acestuia (1814) și care a triumfat odată cu urcarea pe tron a lui Napoleon III. ♦ Simpatie față de sistemul politic sau de dinastia întemeiată de Napoleon Bonaparte. A fost acuzat de bonapartism. 2 Ext. Sistem politic, caracterizat prin regim personal autoritar, cu susținere populară exprimată prin plebiscit. • /<fr. bonapartisme; cf. nm. pr. Napoleon Bonaparte, împărat al Franței.

BONAPARTISM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I. 2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din fr. bonapartisme.

BONAPARTISM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curînd după victoria revoluției de la sfîrșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr. bonapartisme].

BONAPARTISM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme)

BONAPARTISM n. Formă de guvernământ, instaurată în Franța sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. /<fr. bonapartisme

bonapartism s. n.

bonapartism s. n.

bonapartism s. n.