3 definiții pentru bombonire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bomboni1 v vz bombăni
bomboni vb. IV. v. bombăni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOMBONI vb. IV v. bombăni.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bombonire
bombonire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bombăni, bombăn / bombăni, bombănescverb
- 1. A vorbi pentru sine, încet și fără a articula răspicat sunetele. DEX '09 DLRLC
- Păi da, c-o să dărîm poarta omului! a bombănit tata. PAS, Z. I 177. DLRLC
- Nu mai cred eu asta! a bombănit posomorîtă lelea Ileana. SADOVEANU, N. F. 103. DLRLC
- Pe drum, Costică, privind la obloanele prăvăliilor, bombănește mereu. CARAGIALE, O. II 357. DLRLC
- 1.1. A sâcâi pe cineva, arătându-i nemulțumirea prin vorbe spuse parcă pentru sine. DEX '09 DLRLC
- Ajunge! M-ai bombănit destul. DLRLC
-
-
- 2. (Despre copiii mici) A produce sunete nearticulate. DEX '09 DLRLCsinonime: gânguri
- Copilul se joacă cu mînuțele lui, bombănind vorbe de tainic înțeles. SLAVICI, N. I 42. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98