17 definiții pentru bolșevic (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.

bolșevic, ~ă [At: DA ms / V: (reg) borșăvic, borșovic / Pl: ~ici, ~ice / E: rs больщевик[1], fr bolchevik] 1 smf Adept al bolșevismului. 2 smf (Prt) Comunist. 4 a Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1). 5-6 a Referitor la bolșevism sau la bolșevici. 7-8 a Propriu bolșevismului sau bolșevicilor.

  1. etimonul rs corect ortografiat este большевик Ladislau Strifler

bolșevic, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Adept al bolșevismului. 2 s.m., s.f. Comunist. 3 adj. Care aparține bolșevismului sau adepților lui, care se referă la bolșevism sau la bolșevici; care este propriu, caracteristic bolșevismului sau bolșevicilor. • pl. -ci, -ce. /<rus. болъшевик, fr. bolchevik.

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), privitor la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševizm, fr. bolchevik.

BOLȘEVÍC2, -Ă, bolșevici, -e, s. m. și f. Adept al bolșevismului, al învățăturii lui Lenin și Stalin; comunist. Congresul [al II-lea al P. M. S. D. R.] a dezvăluit existența unor divergențe organizatorice serioase, care au divizat partidul în două părți, bolșevicii și menșevicii; cei dinții apărau principiile organizatorice ale social- democrației revoluționare, pe cînd ceilalți alunecau în mlaștina dezlînării organizatorice, în mlaștina oportunismului. Ist. P. C. (b) 63. Cunoașterea și înțelegerea metodelor și tacticii bolșevicilor în lupta împotriva grupărilor dușmane, cunoașterea și înțelegerea experienței partidelor comuniste frățești din toate țările de democrație populară și din lumea capitalistă, precum și a propriei experiențe de luptă a partidului nostru în acest domeniu, constituie un foarte important mijloc de educare a membrilor de partid și a oamenilor muncii în spiritul vigilenței revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 582.

BOLȘEVÍC, -Ă, bolșevici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor, privitor la bolșevism sau la bolșevici. ♦ Propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. – Rus bol’ševik.

BOLȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la bolșevism, propriu bolșevismului. // s.m. și f. Adept al bolșevismului; comunist. [< rus. bolșevik, cf. fr. bolchevik].

BOLȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bolșevismului. (< rus. bolșevik, fr. bolchevik)

BOLȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. 1) Adept al bolșevismului. 2) Membru al Partidului Comunist din Rusia. /<rus. bol’ševic

*bolșevíc, -ă s. (rus. boliševik, d. bólĭše, maĭ mult fiindcă, la congresu socialist ținut la Bruxelles și apoĭ la Londra în 1903, Lenin a obținut maĭ multe voturĭ decît tovarășu luĭ maĭ moderat Martov). Revoluționar rusesc care dorește domnia proletarilor (ca’n Rusia după 1917). Fig. Vandal, anarhist, devastator, distrugător. Adj. Tirania bolșevică saŭ sovĭetică. – Fals -vist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevi, pl. bolșevice

bolșevic adj. m., s. m., pl. bolșevici; adj. f., s. f. bolșevică, pl. bolșevice

bolșevíc s. m., adj. m., pl. bolșevíci; f. sg. bolșevícă, g.-d. art. bolșevícei; pl. bolșevíce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOLȘEVÍC s., adj. v. comunist.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BOLȘEVIC, -Ă (< rus.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la bolșevism, caracteristic bolșevismului. 2. S. m. și f. Adept al bolșevismului; comunist, membru al Partidului Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (denumirea P.C.U.S. între 1918 și 1952). Au evoluat spre folosirea unor metode de extremă stîngă, preluînd puterea în stat în urma Revoluției din Octombrie 1917.

BOLȘEVIC, arh. în S Arh. Sevarnaia Zemlea; 11,3 mii2. Alt. max.: 935 m. Centrul ins. (c. 30% din supr.) este ocupat de un ghețar. Vegetație de tundră arctică.

Intrare: bolșevic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bolșevic
  • bolșevicul
  • bolșevicu‑
plural
  • bolșevici
  • bolșevicii
genitiv-dativ singular
  • bolșevic
  • bolșevicului
plural
  • bolșevici
  • bolșevicilor
vocativ singular
  • bolșevicule
  • bolșevice
plural
  • bolșevicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bolșevic, bolșevicisubstantiv masculin
bolșevi, bolșevicesubstantiv feminin

  • 1. Adept al bolșevismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: comunist
    • format_quote Congresul [al II-lea al P. M. S. D. R.] a dezvăluit existența unor divergențe organizatorice serioase, care au divizat partidul în două părți, bolșevicii și menșevicii; cei dintîi apărau principiile organizatorice ale social-democrației revoluționare, pe cînd ceilalți alunecau în mlaștina dezlînării organizatorice, în mlaștina oportunismului. IST. P. C. (b) 63. DLRLC
    • format_quote Cunoașterea și înțelegerea metodelor și tacticii bolșevicilor în lupta împotriva grupărilor dușmane, cunoașterea și înțelegerea experienței partidelor comuniste frățești din toate țările de democrație populară și din lumea capitalistă, precum și a propriei experiențe de luptă a partidului nostru în acest domeniu, constituie un foarte important mijloc de educare a membrilor de partid și a oamenilor muncii în spiritul vigilenței revoluționare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 582. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.